Urmărește A1 pe DiscoverÎn ziua de 2 martie, 1992, au fost martori la toate atrocităţile organizate de cazaci. Ulterior au fost ţinuţi mai multe zile captivi, fiind puşi cu zecile în celule strâmte. Au fost torturaţi, după ce li s-au îmbrăcat veste antiglonţ, asupra lor s-a tras cu cartuşe de luptă. Discutăm cu cei, care acum 18 ani erau angajaţii Comisariatului raional de poliţie Dubăsari: maiorul pensionar Tudor Şalin, plutonierul-maior Ion Smocvin şi cu maiorul pensionar Ion Levinţa.
Ion Levinţa: „Din primele clipe, după ce am cedat Comisariatul raional de poliţie, au prins a împuşca cazacii şi gardiştii în Comisariatul raional de poliţie Dubăsari şi l-au aprins. Atuncea forţe, care erau cointeresate în declanşarea războiului, au împuşcat un cazac, poate chiar ei între dânşii şi pe unul l-au rănit. Şi atunci au avut dorinţă să ne omoare pe toţi. Să ne împuşte pe toţi, când ne-au urcat în autobus, după ce am ieşit afară..."
Europa Liberă: Toţi colaboratorii Comisariatului de poliţie Dubăsari?
Ion Levinţa: „Da. Am cedat armele, că aşa a fost comanda, ne-a urcat în autobus. În autobus un cazac a dorit să arunce o grenadă să ne exploadeze, pe toţi. S-a întâmplat că a fost luată grenada de către un ataman şi s-a evitat, s-a aplanat chestia asta. Pe urmă, în Executivul raional, de asemenea, cazacii au vrut să ne împuşte. Iarăşi s-a aplanat şi situaţia ceia. Mai pe urmă, mai târziu am fost întemniţaţi toţi acolo, în Tiraspol. Unii trei săptămâni, alţii patru săptămâni au fost deţinuţi nelegitim, forţaţi, torturaţi, maltrataţi."
Europa Liberă: Aţi fost şi Dvs cu dânşii?
Ion Levinţa: „Da. Am fost cu dânşii."
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi fost unul din cei care aţi fost întemniţat?
Ion Levinţa: „Da. Noi am fost întemniţaţi. Noi eram 18 colaboratori într-o cameră de unul şaptezeci lăţimea şi trei metri. Fără ferestre, fără oxigen şi ne înăduşam. Dacă cineva bătea în uşă...; că iată colegul Smocvin de câteva ori şi-a perdut cunoştinţa."
Ion Smocvin: „Noi am avut patru băieţi infarct la inimă."
Europa Liberă: De ce aţi ajuns să aveţi acel infarct?
Ion Smocvin: „Ne băteau şi nu ne dădeau apă de băut."
Europa Liberă: Motivul?
Ion Smocvin: „Să ne predăm de partea lor."
Europa Liberă: V-aţi gândit vreo dată să treceţi de cealaltă parte?
Ion Smocvin: „Niciodată. Veneau cu Radio Pridnestrovia şi ne spuneau vorbiţi pe radio şi spuneţi că voi sunteţi vinoveţi, voi aţi împuşacţi cazacii, voi aţi început împuşcăturile - spune pe radio! Le spun că asta nu pot să spun că asta nu-i. Ei, şi de la asta bătaie şi apă nu-ţi da de băut."
Ion Levinţa: „Dacă băteam în uşă să-l scoatem pe cel care pierdea cunoştinţa, eram bătuţi."
Europa Liberă: Aici alături de noi şi domnul Tudor Şalin. Şi Dumneavoastră, fost angajat al Comisariatului de poliţie Dubăsari, care aţi trecut prin acel coridor al morţii. Acolo, în subsolul temniţei de la Tiraspol.
Tudor Şalin: „Ştiau ziua de naştere la fiecare şi ne făceau „cadou". Deoarece eu sunt în martie, 10, am fost torturat foarte puternic şi am pierdut cunoştinţa atunci."
Europa Liberă: De ziua Dumneavostră de naştere.
Tudor Şalin: „Da. De ziua de naştere."
Europa Liberă: Şi cum v-aţi revenit?
Tudor Şalin: „M-au udat cu apă şi mi-am revenit cu greu. Nu înţelegeam unde mă aflu."
Citeste mai mult pe rgnpress.ro
