Urmărește A1 pe DiscoverA ajuns la altitudinea unde zboară doar avioanele. Şi a urcat pe vârful Everest fără oxigen şi fără şerpaşi. Horia Colibăşanu a doborât un nou record. Un nou vârf, o nouă provocare. Acum, pentru alpinistul timişorean, nici Everestul nu mai are secrete.
"În momentul în care ajungi pe vârf este o bucurie imensă pe care o simţi când ajungi în tabăra de bază. Am avut sentimentul că nu se mai termină odată. eram ca-n Jack şi vrejul de fasole. Tot urcam, urcam şi nu se mai termina şi în momentul în care am ajuns pe vârf, care e aşa.ca un acoperiş de casă şi am văzut în partea cealaltă celelalte echipe care veneau din partea sudică mi-am dat seama că în sfârşit s-a terminat", povestește Horia Colibășanu.
O expediţie unde îndoiala nu-şi are locul. O expediţie în premieră pentru România.
"Fără oxigent, pentru că este vorba de o etică. Cu oxigen poate oricine şi e chiar simplu. Muntele Everest are o valoare absolută. Are o înălţime absolută şi o valoare absolută care nu e dată de faptul că trebuie să urci 8.800 d m la -32 de grade. Marea dificultate e dată de aerul rarefiat. Oricând scoţi acest aer e ca şi când te-ai duce la maraton cu bicicleta şi ceilalţi aleargă", mai povestește alpinistul.
Însă nu doar muntele i-a pus piedici. Ci şi oamenii. La peste 7.000 de metri altitudine, românului i s-a furat cortul.
"Pentru mine a fost dezastruos. Era, pur şi simplu, sfârşitul expediţiei, doar că eu nu am vrut să renunţ şi am căutat nişte variante. La 8.300 mi s-a spus că nu mai e loc, sunt pieton al cerului. am căutat toate soluţiile pentru a nu renunţa".
Şi-a continuat drumul. Un drum, spun unii, al morţii. Şi unde doar cei puternici reuşesc:
"Încă sunt morţi pe ruta de pe Everest. am înţeles că din 40 au mai curăţat din ei, au mai împins la vale ca să nu încurce drumul".
