A fost istoric, filozof, jurnalist și romancier.Neagu Djuvara a încetat, ieri, din viață la 101 ani. Cei care i-au citit cărțile, dar și cei care l-au cunoscut, și l-au apreciat sincer, spun despre marele jurnalist istoric că a fost unul dintre oamenii care emana prin toți porii aristocrație. De-a lungul vieţii, Neagu Djuvara a acordat numeroase interviuri şi a scris cărţi importante pentru istoria României. Amintim câteva dintre ele: “O scurtă istorie ilustrată a românilor”, “Ce au fost „boierii mari“ în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI–XX)” sau “Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii”.
Emana aristocrație de la felul în care stătea pe scaun, până la mișcarea mâinilor. Dragostea pe care a avut-o pentru cuvinte, și nu numai pentru cuvinte, i-a făcut pe mulți români să îl îndrăgească.
“Dragostea lui pentru cuvinte se vede din felul în care le alege cu grija atunci când le rostește. Vorbeste îngrijit, dându-i fiecărei vorbe șansa să fie auzită în toată splendoarea ei. Cât despre scris, să-l mananci pe pâine și mai multe nu. V-ați prins, da? Mi-s fan inrăit!”, spune un admirator.
Dispariția sa ne amintește și de cele mai cunoscute și adevărate citate care îi aparțin. Vă atașăm câteva mai jos:
"Îmi doresc să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din acela care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm odată cu poveştile astea cu înmormântări complicate, cu alaiuri şi cu discursuri."
“După 45 de ani pe care i-am petrecut în străinătate, m-am întors în ţară septuagenar şi încă unul plin de viaţă. Nu m-am băgat intens în politică, fiindcă am simţit că nu pot face nimic. Cu vremea, când aş fi putut face ceva, eram prea bătrân”
"Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte."
"Dar ce mă îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică moare definitiv civilizaţia occidentală. Încet, dar sigur."
"Pe vremea când eram la liceu, în Franţa, în fiecare joi după-amiază eram liberi de la cursuri. Şi, în loc să mă duc să mă distrez sau să mă relaxez, eu mă repezeam la o bibliotecă publică, să citesc istorie!"
"Istoria a fost şi a rămas dragostea vieţii mele, chiar dacă am profesat în Drept."
"Ce-i aia o scrisoare de dragoste bătută la maşină? E rece şi impersonală. Când scrii de mână e ca un sacrificiu de sine. Iar când primeai o scrisoare de la o femeie şi-i simţeai parfumul impregnat în pagini... ce mare lucru!"
"Curte prin telefon se făcea şi pe vremea mea, dar chestia asta cu SMS-urile... Ce poţi să transmiţi realmente? Situaţia asta e şi o expresie a lenii de care suferă majoritatea tinerilor. Probabil că ei nici nu pricep ca să vezi scrisul adevărat al celeilalte persoane e cu totul altceva."
"Câteva amănunte care mă supără zilnic. De pildă, că românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă."
"Faptul că am avut o tinereţe şi o copilărie dificile a făcut să fiu ce sunt."
"Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, să nu cauţi să iei bunul altuia. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă."
