Copiii cu autism pot şi trebuie să fie integraţi în şcolile de stat şi în România, iar educaţia ar trebui să ţină cont de specificul fiecărui elev. Este concluzia specialiştilor europeni care au venit la Constanţa să îi înveţe pe omologii români cum să aplice cele mai noi terapii în domeniu.
Antonio are 7 ani şi suferă de o tulburare de spectru autist. Face terapie deja de câţiva ani, iar rezultatele se văd deja. Dacă la început nu vorbea şi nu reuşea să comunice cu ceilalţi copii, acum Antonio vorbeşte şi merge la o grădiniţă normală. A învăţat să se joace cu cei de vârsta lui, dar pasiunea lui rămâne scrisul.
La fel ca Antonio sunt mii de copii în România. Toţi ar trebui să meargă la şcoli normale, alături de cei care nu au acest diagnostic. Nu de puţine ori, însă, familiile care încearcă să-şi înscrie copiii cu autism la unităţile de învăţământ de stat se lovesc de rezistenţa profesorilor sau, mai rău, a celorlalţi părinţi.
„Noi credem că includerea acestor copii este un drept şi este important ca societatea şi scolile să se adapteze la copii, nu copiii la şcoală. Deci este foarte important să avem politici de includere, practici de includere şi o cultură a includerii în toate şcolile”, a declarat Gerardo Herera Gutierez, specialist.
Concluzia este că nu doar terapiile ajută un copil cu autism să devină un adult independent. Ci şi familia sau prietenii.
„Copiii înţeleg mai bine decât adulţii şi mai bine decât înţelegem noi. Dacă explicăm copiilor ce este autismul când sunt la vârste mici. ei vor înţelege. Dacă le explicăm colegilor care sunt dificultăţile copiilor cu autism, ei vor ajuta”, a explicat Patricia Foster, terapeut.
În România, există - oficial - peste 7000 de copiii cu autism, mulţi rămân însă fără diagnostic mai ales în cazul tulburărilor înalt funcţionale. Se presupune că, în total, numărul lor ar fi de aproape 5 ori mai mare. Părinţii trebuie să ştie însă că, un diagnostic precoce al autismului, ajută copilul să devină independent şi să ducă o viaţă normală.
