Imaginea bunicii in lacrimi a convins-o pe Roxana Rusu, o fetita de 11 ani din satul iesean Budesti, sa-si aseze pe bucata de hartie tristetea si sa o inchida intr-un plic.
"n fiecare zi, mama plange, plange si se gandeste ca nu avem ce manca. Si bunica la fel. Si eu m-am gandit sa fac o scrisoare", spune micuta.
Roxana si fratii ei locuiesc intr-o casuta de 2 metri patrati, o bucatarie de vara in care bunica s-a mutat dupa ce si-a pierdut casa. O incapere cu geamurile sparte, fara soba si cu peretii care abia se mai tin drepti. Sub acest acoperis subred s-au ascuns sase suflete de furia unui tata betiv.
De aproape o jumatate de an, cei patru copii traiesc de pe o zi pe alta, din mila vecinilor. Merg la scoala cu haine de imprumut.
Cum mama nu vrea in ruptul capului sa renunte la copii, asistentii sociali propun o solutie provizorie. Ei ii vor ingriji pe copii pe perioada iernii, urmand ca la primavara sa se intoarca la mama lor.
Intre timp, mama spera sa poata obtine alocatia copiilor, singurul venit, care a intrat pana acum doar in buzunarele tatalui.
