Aura Ion este îngerul fără aripi. A plecat prea devreme dintre noi și a lăsat un gol de neumplut în inimile apropiaților. Iar suflarea românească a plâns-o, pentru că a fost o adevărată eroină. Iar acum îi sunt dedicate poezii.
ARIPI FRANTE…
De MOISE Constantin
(Campulung Muscel)
Cea dintai zapada
Ti-a taiat avantul,
Ajutata cinic
De-un sistem tembel.
Porumbita alba
Intr-o lume neagra,
Fara sa te-ntrebe
Te-au trimis spre cer.
Un sistem in care
Cei in limuzine
Nici macar o clipa
N-au gandit la tine.
Ti-a fost dat sa fi
AURA ION
Un Icar modern
Un nemuritor.
Asta e rasplata
Celui care poate
Celui care-ntoarce
Oameni de la moarte.
Ai plecat departe
Spre inaltul cer,
Cate vise frante
Cate fapte pier.
Cata umilinta
Cand un salvator
Asteapta in van
Strigand "ajutor".
Ai stiut ce-i truda
Ai muncit din greu
Sa ajuti, sa vindeci
A fost telul tau.
N-ai stiut ca raii
Te trimit la moarte,
Ti-au frant viitorul
Cata nedreptate.
Jertfa-i mult prea mare
Mai presus de-o viata,
Poate sus in ceruri
Esti in siguranta.
Aici pe pamant
Cei ce au valoare
Nu-si mai gasesc locul
Nu mai au cautare.
Te-ai dus in nemurire
In departare-albastra
Iar lacrimile tale
Margaritar de gheata
Au ramas pe-obraz
Nu se mai dezgheata.
Sub piatra funerara
Zac odihnind cuvinte
De ele si de tine
Ne vom aduce-aminte.
Tu ai plecat cu treaba,
Ne spun ai tai parinti,
Tu esti in misiune
Un medic pentru sfinti.
Foto: Facebook
