După moartea mamei sale, o fetiță de 7 ani a fost abandonată de tatăl său într-un orfelinat: "Mi-a spus că mergem la dentist cu autobuzul. S-a dus până la baie și nu s-a mai întors niciodată. Nici măcar nu m-a îmbrățișat" Cine l-a pus pe tată să facă acest gest inuman
Hayley, acum în vârstă de 55 de ani, a avut o copilărie haotică: la un moment dat, copila a împărțit o cameră cu un bărbat care făcea trafic de femei, după ce Consiliul Municipal l-a pus pe bărbat în legătură cu ea.
Cu toate acestea, femeia povestește că perioada pe care a trăit-o în căminul de copii a fost cea mai fericită perioadă din copilăria ei împovărată.
Aceasta a explicat pentru BBC că această experiență a învățat-o ca mai târziu să dea un sens vieții sale.
"Mama vitregă mă bătea încontinuu și mă lăsa să mor de foame"
Mama sa s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni când ea avea doar cinci anișori. "Una dintre amintirile mele cu ea este atunci când fuma o țigară Woodbine.
Eu eram cea mai mică dintre cei șapte copii, iar după moartea ei am rămas toți pentru puțin timp cu tatăl meu singur.
"Ulterior, tata a început o relație cu o femeie cu numele de Peggy, care s-a transformat în mama noastră vitregă și a venit să locuiască aici cu noi și cu cele 2 fete ale ei. Din păcate această femeie era rea. Nu-mi permitea să stau în aceeași cameră cu ea și nici să vorbesc cu ea. Ea voia doar să ne bată și să ne țină nemâncați. Situația era clară, căci atunci când mergeam la școală, vecinii se apropiau să ne aranjeze părul și să ne dea prăjituri".
Femeia declară că mama sa vitregă a avut pentru ea o ură instantanee.
În momentul în care tatăl său a dus-o la orfelinat, fetița a fost păcălită că merge cu autobuzul la stomatolog: "Nici măcar nu m-a îmbrățișat".
Ajunși la căminul de copii, tatăl său i-a spus că merge până la baie și nu s-a mai întors niciodată... Cele două femei de acolo au dus-o într-o cameră și acolo a rămas o perioadă bună.
"Cred că tatăl meu era debil, atâta timp cât a renunțat la copiii lui pentru cineva, care în mod evident avea probleme psihice".
A ajuns într-un loc mai bun
Ochii aceia de copil părăsit de tată și orfan de mamă au văzut în orfelinat un loc mai bun unde primea atenție. Doamnele de acolo i-au ales hăinuțe curate și au îmbrăcat-o frumos: "Mi se părea că am ajuns într-un loc încântător. Era ca și cum am ajuns într-o vacanță. Toți angajații erau unchi și mătuși. Duminica mergeam la Zoo sau la cinematograf".
După ce a trăit câteva luni bune la cămin, împărțind camera cu mai mulți copii, Hayley a fost adoptată de către o familie cu copii deja mari. Ea recunoaște că în acea casă se simțea singură, căci fusese obișnuită să fie înconjurată de multă lume.
Viața a fost darnică cu această fetiță care a avut parte de experiențe tumultoase în viața sa.
Hayley povestește că într-o anumită etapă a vieții sale, femeia a fost nevoită să își împartă camera chiar și cu prostituate, dar acest lucru nu a deranjat-o, ba chiar îi erau simpatice.
La un moment dat, Hayley a născut o fetiță, iar la împlinirea a cinci ani, aceasta a avut o criză existențială, pe care medicii au asociat-o cu povestea vieții ei și cu dramele trăite în copilărie.
Ulterior, Hayley a fost chemată de către tatăl ei pentru a se revedea după zeci de ani, dar aceasta și-a dat seama că acest bărbat nu merită atenția și respectul ei.
După ce a lucrat ca inspector de calitate, femeia a realizat că nu s-a născut pentru această meserie, așa că a început să lucreze ca voluntară pentru oamenii refugiați, ajutând și în prezent milioane de oameni fără familii și adăpost: "Atunci când oamenii cresc într-o casă stabilă și au parte de iubire necondiționată, ei consideră că toate lucrurile pe care le au sunt un drept care le revine, dar realitatea este cu totul alta".
