Catolicii se pregătesc de Învierea Domnului. Astăzi este Sâmbăta Mare, iar la noapte credincioșii se vor îndrepta spre biserici să ia lumină. Ieri, în Vinerea Mare, la Vatican şi la Ierusalim au avut loc procesiuni de mare doliu pentru că a fost ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce.
Milioane de romano-catolici din toată lumea au încheiat ieri Săptămâna Patimilor cu post, rugăciune şi procesiuni care au refăcut drumul Mântuitorului spre Golgota.
La Roma, Papa a oficiat slujba din Vinerea Mare şi a asistat la Drumul Crucii, o procesiune impresionantă în jurul Colosseumului la lumina lumânărilor.
La Ierusalim, în ciuda ploii, sute de credincioşi catolici s-au adunat pe Via Dolorosa, drumul pe care Isus şi-a dus crucea. Conform tradiției, pelerinii s-au oprit de 14 ori până la Biserica Sfântului Mormânt, ridicată pe locul în care a fost înmormântat Isus, înainte de a învia în duminica Paştelui.
Stropitul de Paște îşi are originea în Germania, iar majoritatea românilor din Ardeal l-au adoptat cu mare drag. La început, stropitul se făcea cu apă, ulterior este folosit prafumul.
Apa este simbolul purificării încă din precreştinism, şi pentru faptul că apa provine din fântâni a apărut împodobitul cu ouă a fântânilor din satele populate de nemţi. Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii. Această zeiţă se numea “Ostera”, denumire din care provine şi “Ostern” – Paşte.
Altă tradiție de Paște este încondeierea și dăruirea ouălor roșii, care simbolizează momentul în care Maica Domnului își plânge Fiul crucificat.
La fel ca și de Paștele Ortodox, Paștele Catolic are o serie de superstiții de care credincioșii țin cont:
În anumite zone din Transilvania, băieții împodobesc brazii cu panglici colorate în Sâmbătă Patimilor, iar seară, la lăsarea întunericului, ținerii merg în curțile fețelor cu crengi de brad înfășurate cu acele panglici.
În prima și a două zi de Paște, fețele îi așteaptă pe stropitori; stropitul sau udatul tinerelor nemăritate este un obicei catolic respectat mai ales în părțile Ardealului și Ungaria, precum și în anumite zone din Slovacia.
În trecut, fetele erau udate cu apa rece că gheață, însă, odată cu trecerea anilor, această „scaldare” a fost înlocuită cu parfumarea tinerelor. Acest obicei simbolizează beatitudinea și este privit că o binecuvântare, este o urare de noroc în tot ce își propun. Această zi este destinată celebrării și Mântuirii și nu se practică, sub nicio formă, treburi casnice.
Data Paștilor este, conform primului conciliu de la Niceea, „prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară.” În vreme ce Biserica Catolică și Bisericile Protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară, bisericile ortodoxe și greco-catolice pornesc calculul de la ziua de 3 aprilie, socotită drept echinocțiu (21 martie pe stil vechi).
Deși pare ciudat și poate ambiguu, există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui. Aceasta a fost stabilită chiar la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea. Ea sună așa: „Sărbătoarea Învierii Domnului (popular Paște) va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară. Deci cu alte cuvinte există 3 coordonate majore:ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic-luna plină-și echinocțiul de primăvară-21 Martie. Așadar, niciodată Paștele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după acest eveniment se organizează sărbătoarea pascală.”
Un bărbat din Iași a găsit pe câmp un proiectil, l-a luat acasă si a început să bată cu ciocanul în el. Ce s-a întâmplat... E JALE! Simularea examenului de Bacalaureat , oglinda învăţământului românesc: "60% dintre liceeni nu vor lua note ...
