O femeie din Braşov care a avut un accident de muncă şi a avut nevoie de mai multe intervenţii chirurgicale la mâna dreaptă, nu primeşte pensie de boală pentru că specialiştii care i-au evaluat capacitatea de muncă au decis că are o „deficienţă funcţională minimă”, cu toate că nu îşi poate folosi deloc mâna, povesteşte pe pagina sa de Facebook şeful Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul Judetean Braşov, medicul Dan Grigorescu.
El spune că există persoane integre din punct de vedere fizic care primesc ajutoare sociale, însă un caz ca acesta este ignorat. Medicul, mai scrie ironic că, în asemenea circumstanţe începe să regrete că nu i-a amputat mâna femeii.
„Aşa nu se mai poate! Am lăsat să treacă suficient timp pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o facă. N-au făcut-o! Pentru asta, voi ăia, medici ca şi mine, aveţi lipsa mea definitivă de stimă!”, scrie şeful Secţiei de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, Dan Grigorescu, pe pagina sa de Facebook.
El povesteşte cum, în urmă cu doi ani, o femeie a avut un accident de muncă, prinzându-şi mâna dreaptă la un calandru fierbinte dintr-o călcătorie industrială, accident ce i-a afectat întreaga palmă şi cele cinci degete. Femeia a avut mai mult de 10 intervenţii chirurgicale, însă, cu toate eforturile medicilor, rezultatul nu a fost bun, iar mâna nu este funcţională aproape deloc.
„Eforturile au fost mari, deoarece pacienta a vrut să aibă cât mai mult din mâna originală. Numai că o are, cum spunem noi, plasticienii, mai mult <<la inventar>>, pentru că nu este funcţională aproape deloc. E însă deosebit de importantă pentru pacientă din punct de vedere psihologic, atât timp cât nu se uită lumea la ea ca la circ, aşa cum ar fi dacă i-ar lipsi de tot. Sau aproape deloc”, relatează medicul.
Specialiştii i-au evaluat capacitatea de muncă pentru a o încadra pe femeie într-una dintre variantele de pensie de boală, decizia lor fiind că deficienţa funcţională este minimă, deci fără pensie.
„Deficienţă funcţională MINIMĂ! FĂRĂ PENSIE DE BOALĂ! <<V-au rămas falange la degete!>>, i-au spus, doct, unii din comisie, fără să-i examineze funcţiile actuale ale restului de mână, mai întâi strivită şi arsă, iar mai apoi reconstruită în multe ore de intervenţii chirurgicale. <<Nu aveţi decât 40% deficit, aşa că, ASTA E! >>, au concluzionat, în dispreţ faţă de situaţia DEFINITIVĂ a pacientei, unii ăia...”, mai spune Dan Grigorescu.
Medicul din Braşov se arată revoltat de faptul că persoane integre fizic primesc ajutor social, însă un om care a avut un astfel de accident din cauza căruia nu mai poate munci, nu primeşte nimic.
Grigorescu explică faptul că mâna unui om este „organul esenţial al muncii”, fără de care, chiar şi întreagă, dacă nu poate prinde nimic cu ea, nu poate face nimic.
„Oameni buni! Toată lumea medicală ştie că o structură fără funcţie nu are, practic, nicio valoare în afară de cea psihologică (hai să vă dau, în trecere, exemplul reconstrucţiei de sân după îndepărtarea celui original în cancerul mamar). Ce să mai spunem despre mână, care la om este organul esenţial al muncii? Dacă nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „întreagă” fiind, cu toate degetele şi falangele „originale” (ce aţi zice, de pildă, de o mână paralizată?), poate oare cineva de pe Pământul ăsta munci? Ruşine să ne fie!”, mai spune medicul.
El susţine că începe să regrete că nu i-a amputat de la început mâna femeii şi s-au chinuit, şi medici, şi pacientă.
„Zău că, în asemenea circumstanţe, mă încearcă rău de tot regretul că nu i-am amputat Marinelei Farcaş încă de la început mâna şi ne-am chinuit (şi noi, cei din echipa medicală şi pacienta, atâta amar de timp)! Măcar avea de-o pensie, acolo...”, concluzionează Dan Grigorescu, publicând şi fotografii cu mâna femeii şi cu decizia medicală a specialiştilor asupra capacităţii de muncă.
Medicul mai scrie că femeia vrea să îi dea în judecată pe cei care i-au refuxzat dreptul la pensie: „Am făcut publice datele personale ale pacientei cu acordul ei. Şi aşa vrea să vă dea în judecată, măi, ăia unii de la Institut! Sper să aflaţi şi voi ce preţ au lacrimile pe care abia poţi să ţi le ştergi cu o mână ca asta!”.
