Si-a inceput cariera militara la varsta de 17 ani, cand a fost admis la Scoala Superioara de Marina. A iesit la pensie in anul 1997, la varsta de 65 de ani, cu gradul de contraamiral. Are o vechime, cu tot cu sporurile acordate de lege, de 45 de ani si noua luni.
Pe parcursul carierei a inceput ca sef serviciu de lupta Artilerie si Arme sub Apa pe nava Vanator de submarine numarul doi din cadrul fostului Divizion 50 Mangalia si a terminat ca inspector pentru Marina Militara la Inspectoratul Ministerului Apararii. A urmat cursurile Academiei Navale din Sankt Petersburg si ale Academiei Tehnice Militare Bucuresti. In 1964, Gheorghe Beches a fost transferat de la Academia Navala din Sankt Petersburg la Academia Tehnica Militara Bucuresti, ca urmare a declaratiilor politice anti-URSS ale lui Nicolae Ceausescu.
Dupa absolvirea Academiei, Gheorghe Beches a ocupat mai multe functii de comanda in mari unitati, iar in 1978 a fost incadrat la Directia Tehnica si de Inzestrare din cadrul fostului Comandament al Marinei Militare. In 1990, a fost numit sef al Directiei Tehnice si loctiitor al comandantului Marinei Militare. Pe parcursul carierei a coordonat importurile speciale de tehnica navala din cadrul Programului Naval de dezvoltare a Marinei Romane.
A facut parte din delegatia care in anii '80 a negociat achizitionarea submarinului Delfinul din clasa Kilo, si zece ani mai tarziu, in 1990, a participat la negocierea si achizitia navelor purtatoare de rachete Zborul, Pescarusul si Lastunul si a tehnicii de lupta si navala de la bordul fregatei Marasesti si a altor bastimente.
Amiralul povesteste ca rusii au cerut pe submarin 66 de milioane de dolari, dar comisia romana a negociat si s-a semnat contractul pe suma de 61,5 milioane de dolari. Exceptand submarinul Delfinul, care zace de ani in sir la chei, fregata Marasesti si cele trei nave purtatoare de rachete reprezinta inca principala forta de lovire a Marinei Militare.
Din pacate, pentru unul dintre artizanii inzestrarii Marinei Militare, soarta se arata cruda tocmai acum la batranete. Cand era tanar a primit o locuinta. Un apartament intr-o casa nationalizata. In anul 1996 a cumparat-o conform legii. Mai apoi a aparut un mostenitor. Timp de 11 ani, amiralul Gheorghe Beches s-a judecat cu mostenitorii, chiar si cu unul decedat, iar in final a pierdut apartamentul.
Ironia sortii am putea spune. Ar fi putut primi o alta locuinta in blocurile construite atunci, dar "loteria" repartitiilor, care parea una norocoasa atunci, acum s-a dovedit ghinionista pentru familia Beches. O alta ironie a sortii este si pensia pe care acum o primeste. Una egala cu a unui subofiter.
Citeste si Jurnalul!
Foto: Jurnalul
