Tabloul asta nu-mi iese din minte. Asa de sinistru, mormane de morti peste tot. Eram tanar sublocotenent de rezerva, promotia 1941, regimentul 22 Infanterie Targoviste. Dupa un mars obositor, de circa 600-700 km, pe un drum de stepa si caldura inabusitoare, am ocupat o pozitie pe linia I a frontului la Don, in sectorul Serafimovici - Kletkaia, in noaptea de 14-15 septembrie schimband o unitate germana.
Ziua cea mare, de care ne temeam, si care marca inceputul marii ofensive sovietice, a fost pe 19 noiembrie 1942, ora 7 dimineata, printr-un puternic bombardament de artilerie de circa 1 h, de aveam senzatia ca plutesc in norii de praf si ceata ce se lasase. Traiam momente de groaza, fierbea si clocotea pamantul. Ostasii intinsi pe fundul transeelor se rugau.
Nu dupa mult timp vedem in fata plutonului trei tancuri grele rusesti, ca niste monstri de otel, apropiindu-se de retelele noastre. Ne-a inghetat inima la toti. Insa, in loc sa inainteze in pozitia noastra, vireaza la stanga, culcand retelele de sarma ghimpata, pentru a usura intrarea trupelor in dispozitivul nostru.
Senilele tancurilor de la exploziile minelor antitanc, plantate de nemti in retelele de sarma, se rupeau fara ca noi sa fi stiut. Namilele se invarteau pe loc, pe o singura senila, fara sa mai poata inainta. O explozie de bucurie ne-a insufletit. Dar, deodata, vedem inaltandu-se din pozitia inamica o racheta cu mai multe umbrelute colorate diferit. Era semnalul pornirii la atac a infanteriei rusesti.
Tot articolul, in Jurnalul National
Presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu, retinut intr-un dosar de coruptie... Doi directori RATB demisi, dupa ce linia tramvaiului 41 a fost blocata din cauza ghetii...
