Barul care a pornit la drum când presa sportivă era presă sportivă a fost mistuit. Pentru ca serile nebune de acolo să renască, e nevoie de noi, cei care, cândva, am pritocit o cronică de meci la o mașină de scris. Sau, de fapt, nu numai de noi
Când Hoșii tăiau panglica, acum 17 ani, presa sportivă era presă sportivă, nu pastile depre latifundiari și patroni unși la apelul bocancului. Pluteau vreo trei ziare cu specific, marile cotidiene scoteau suplimente, cronicarii pritoceau minutul și scorul de la masa presei, nu din fața televizorului. Așa a apărut ”Sport Spirit”, într-o vreme în care cei de acolo nu trebuiau să pună, la intrare, un carton cu ”N-avem WiFi, vorbiți între voi”, pentru că asta se făcea dinăuntru: se pălăvrăgea despre sport. Era harneală, era caterincă, erau titluri deștepte. Azi ședeai la masă cu-n confrate, mâine îți luai amendă pentru că el prinsese o știre și tu nu, iar povestea continua zi de zi, neîntreruptă. Nu era ceartă. Acolo venea Breasla.
Din stânga sărea Radu ”Bondaru” Abramescu să-ți zică una nezisă despre ”Air” Jordan la meciul său cu numărul 134 la Bulls, Tavi Țopa se ițea cu o poantă nouă, ”Omidiu” Drăgan avea, întotdeauna, una proaspătă. Și ”Johnny” Culina, și ”Saby” Sabău, și ”Jimmy” Sârbu, și Pauluș Andone, și Mario Gherghe, ”Săgeata din Câmpineanu”, și Gongilă, și Igi, și ”Crapu” Dragoș Stoica, pe care l-am uitat și l-am adăugat la peria finală, și mulți, mulți alții, pe care-i rog să mă ierte pentru că a mea memorie i-a abandonat.
Aici s-au iscat primele intreviuri cu oamenii din sport, aici, vreme de cinci ani, cei despre care scriai lepădau armura și ciocneau o bere. Mii de meciuri pe plasme, tricouri de la mama lor pe pereți, bere de calitate, platouașele celebre din cauza cărora unii și-au mutat rucsacul din spate în față...
Se pregăteau de majorat când un incendiu a mușcat, rău, din carnea ”Sport Spirit”. În primă instanță, au dezarmat. Au spus că nu se mai poate face nimic. Apoi, după mesajele de încurajare primite, și-ai șters lacrimile și au reînceput să creadă că speranța moare ultima. Haideți să facem ceva, orice. Pentru ca funinginea de pe tricourile lui Dănuț Lupu, de la Rapid, sau Marius Lăcătuș, din perioada Steaua, să nu rămână acolo. Și pentru ca unul dintre cele mai boeme locuri din București să renască. Și pentru că, vorba lui Francois, conte de La Rochefoucauld, prietenul nostru, ”Amintirea este unicul Rai din care nu putem fi alungați”...
Teodor Hossu-Longin
BCR
RO96 RNCB 0090 0006 3645 0001
Bucuresti sector 3, str Doamnei 14-16
