Un tată zâmbitor îşi apropia fetiţa cu pampon albastru de puiul de căprioară. O apropia, într-un fel, de viaţă şi de natură. Ea e mica Aura. Avea doar doi ani.
O aşteaptau ani lungi de învăţat, un halat alb şi o haină militară. Era la început de drum şi părinţii îi ghidau fiecare pas...
Timpul a trecut. O tânără domnişoară în bluză roşie chicoteşte pe o bancă, în faţa casei. Este cu una dintre surorile ei, Aura având două surori și un frate, care peste ani au plâns-o în hohote lângă un sicriu, odată cu o ţară întreagă.
La 11 ani, Aura era o fetiţă timidă şi cuminte cu zâmbet cald şi ochi măslinii care nu ştia că viaţa poate fi scurtă ca un vis de copil. Nu ieşea niciodată din vorba părinţilor, împărțea totul cu ceilalţi şi nu învăţase că, oricât de bun ai fi, cu moartea nu poţi să te pui...
Visa să devină un chirurg celebru, să vindece zeci, sute de bolnavi! Să salveze vieţi preţioase. Atunci, avea tot timpul din lume să devină, dintre toţi fraţii, doctorul din familie. Acum, pentru ea, același timp a stat în loc!
IMAGINI EMOȚIONANTE, CARE TE LASĂ FĂRĂ CUVINTE!
De ce nu au fost găsiți la timp Aura și Iovan? Iată ce a provocat tragedia sfâșietoare!... Cum era Aura Ion? Iată cum o descrie fosta dirigintă!...
