„Un strigăt din vechea Troie, Pentru faima lui Dan Coe”! 8 septembrie ziua în care s-a născut legendarul fundaș al Rapidului supranumit și „Ministrul Apărării”

Urmărește A1 pe Discover

Dan Coe a fost un jucător de fotbal român, membru al echipei naționale de fotbal la Campionatul Mondial din Mexic 1970 și un simbol al clubului Rapid București. Acesta a evoluat pe postul de fundaș central și a fost supranumit „Ministrul Apărării”.

Dan Coe s-a născut pe 8 septembrie 1941, la București, tatăl său, Duce Coe fiind membru al echipei de fotbal Sportul Studențesc înainte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dan Coe - jucător al echipei Rapid București

La vârsta de 15 ani, Dan Coe a debutat pentru echipa de juniori a clubului Rapid București, iar 4 ani mai târziu pentru echipa de tineret. După încă 2 ani petrecuți la echipa de tineret, Dan Coe a debutat în primul eșalon al fotbalului românesc, la „echipa mare” a „Rapidului din Giulești”.

A evoluat timp de 11 ani pentru echipa de lângă Podul Grant pe postul de fundaș central, timp în care a devenit cunoscut sub numele de „Ministrul Apărării”. În cele 11 sezoane petrecute alături de „giuleșteni” Dan Coe a devenit căpitanul echipei și, de asemenea, a făcut parte din lotul care a câștigat primul titlu de campioni(recunoscut oficial) din istoria clubului în anul 1967. În acel sezon de legendă pentru suporterii rapidiști, apărarea Rică Răducanu - C. Lupescu, Dan Coe, Ion Motroc, Ilie Greavu a fost considerată cea mai bună din țară.

Între 1971-1973, Dan Coe a evoluat în străinătate pentru echipa belgiană Royal Antwerpen F.C. La întoarcerea în țară, în 1973, a fost refuzat de Rapid pe motiv că ar fi prea „bătrân” și a semnat cu echipa de Divizia B FC Galați, cu care a reușit promovarea în primul eșalon un an mai târziu.

Ultimul meci din cariera de fotbalist a lui Dan Coe a avut loc pe 8 decembrie 1974, o victorie categorică a echipei Universitatea Craiova în fața celor de la FC Galați, scor 6-0.

Dan Coe - jucător al echipei naționale

În perioada 1967-1974 Dan Coe a evoluat pentru „tricolori” în 41 de meciuri, reușind să marcheze 2 goluri. Acesta s-a afirmat ca unul dintre cei mai buni fundași centrali ai fotbalului românesc, fiind, în anii '60, alături de dinamovistul Nelu Nunweiller și stelistul Bujor Hălmăgeanu unul dintre „stâlpii” apărării echipei naționale.

În preliminariile pentru Campionatul Mondial din Mexic 1970, în meciul România-Portugalia (1-0) din 12 noiembrie 1969, desfășurat la București, Dan Coe l-a avut ca adversar direct pe legendarul atacant portughez Eusébio. După meci, Eusebio declara că „dacă în 1966 aș fi avut un fundaș care să mă marcheze cum a făcut-o Dan Coe astăzi, Portugalia n-ar fi ajuns niciodată în semifinale...”.

Dan Coe - moarte învăluită în mister

În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic. Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de maestru emerit al sportului, acest lucru nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România. În țară, Coe era prea cunoscut și iubit.

La 19 octombrie 1981, managerul imobilului l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii din apartamentului din Köln, unde locuia. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, pe cord deschis. Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. Coe trăia în Germania având statut de refugiat politic, iar poliția germană nu a cercetat acest caz, actele fiind închise direct. Această tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă.

Colegii săi de generație avansează însă alte ipoteze cu privire la moartea sa:

Rică Răducanu declara despre moartea lui Dan Coe că „Nu se sugruma el, l-au făcut ăia că a vorbit una alta pe la radio. Nu cred că-și lua el zilele, iubea prea mult viața.”

Puiu Ionescu spunea de asemenea că „Trecerea de la statutul de vedetă la cel de om obișnuit i-a provocat un șoc, i-a creat o stare pe care nu a putut să o depășească. În schimb, cu două, trei luni înainte să moară, am auzit la Europa Liberă o emisiune în care povestea necazurile pe care el și tatăl său le-au trăit în România. Nu știu dacă este un motiv destul de solid ca să-i atragă moartea, însă nu cred ca era atât de labil încât să se sinucidă.”

Ilie Greavu, coleg cu Dan Coe în echipa care câștiga primul titlu din istoria clubului Rapid București spunea „Nu cred că Securitatea a fost implicată în moartea lui Dan. El a avut niște probleme cu „ei” pentru că, într-un turneu al Rapidului în Franța, a schimbat niște valută, lucru interzis pentru noi, fotbaliștii.”

Încă din anii 1960, când juca la Rapid și până în ziua de astăzi, pe Stadionul Giulești, una dintre scandările obișnuite ale suporterilor rapidiști este: