"Am vrut să-l omor pe Ronaldo bând bere neagră, opărită, și alergând până leșinam. Am vrut să-l avortez. S-a încăpățânat să trăiască!”

Urmărește A1 pe Discover

Cristiano Ronaldo nu trebuia să se nască. Mama a vrut să-l avorteze. Medicul a gonit-o din birou. ”Puiul ăsta vă va aduce multă bucurie!” A vrut să-l ucidă, băbește, acasă, cu bere neagră și alergări forțate, până la epuizare, ea, care tocmai scăpase de un cancer la sân! Dar bobul de neghină s-a încăpățânat să trăiască.

Medicul e puriu, hârșâit prin toate meandrele vieții.

Calm, tace și ascultă. Femeia din fața lui - pe care o știe de vreo 10 ani, că doar ceilalți copii ai ei, Hugo, băiatul, Elma și Liliana Catia, fetele, cu cine s-au născut? - n-are tupeul să-l privească în ochi. Împăturește, mecanic, tivul rochiei, plânge, suspină și povestește. O cheamă Maria Dolores dos Santos Aveiro. Viața i-a fost numai o dramă, de la primul ”oaaaa” și până azi, la 30 de ani. Era născută în ultima zi a lui 1954, într-un sătuc unde nu se petrecea, niciodată, nimic, Canical. La 37 de primăveri, mama ei, Matilde, s-a stins. Tatăl, Jose Viveiro, rămas cu cinci copii și-a dat, imediat, seama că nu-și poate duce crucea mai departe. L-a păstrat lângă el doar pe cel mare, iar Dolores, cu sora sa, Laurentina, a fost dată la o mănăstire. Jorge și Florentina, frații, la alta. I-au despărțit brusc, într-o dimineață, când nici nu se treziseră bine, în timp ce ei se mai țineau, încă, de cămeșuțe, urlând că nu vor să plece către zări diferite.

Medicul e puriu, a mai auzit istorioarele astea de zeci de ori, dar tace și ascultă.

”M-au dat la maici. Mă terorizau non stop. Dacă adormeam la slujbă, pac, un sac pe cap. Gros, călduros, de rafie. Simțeai cum te sufoci. Când eram obosită și voiam să dorm, găseam tone de urzici la mine în pat, puse de ele, ca să nu am unde să mă odihnesc”. La nouă ani a sărit gardul și-a fugit. Au prins-o. Au dus-o la un centru pentru copiii cu deficiențe. I-a băgat, pe toți, în Cristoșii mamii lor de nemernici, nu era nebună, nu avea ce căuta acolo! A zburat, din nou. Finalmente, tatăl, care, acum, trăia cu Angela, o altă femeie, și-a recuperat puii. Sub același acoperiș au venit ei, urmașii Matildei, cinci la număr, au venit plozii Angelei și-a venit și Jose, rodul iubirii lor. 12 inși în trei încăperi! La 13 ani au dat-o afară și-au trimis-o la cules de vie. La 18, s-a căsătorit cu Dinis, în sufrageria socrilor. A crezut că asta e scăparea. Bărbac'su era un bețiv, ”Vino, mamă, să mă vezi, lucrător la spații verzi”, trebăluia - când era ”viu” și putea sta în picioare - ca grădinar în Funchal, acolo, în Maderia.

Medicul e puriu, ascultă, dar nu mai tace!

Femeia din fața lui a dat naștere la trei copii. Și-a luat, în același timp, trei servicii pentru a avea ce le pune pe masă, în vreme ce Dinis lingea și apa de la flori. A trecut peste un cancer la sân, cu dureri crunte și tratamente inumane! Acum, însă, nu mai putea. Era vara lui 1984, știa că e gravidă, dar voia să avorteze. ”Femeie, nu te pot lăsa să faci nebunia asta! Știu că-ți este greu, nu vreau să spun că unde cresc trei, cresc și patru. N-am voie, dar, dacă insiști, îți arăt un caiet de-al meu, unde am trecute zeci de paciente ce nu pot rămâne însărcinate! Unele se chinuie chiar de 10 ani. Tu ai șansa asta și îți bați joc de ea?” O dă afară din cabinet, nici nu vrea s-o mai vadă.

Dar Maria Dolores dos Santos Aveiro, rămasă singură, pentru că soțul său e parcat prin vreun boschet, vrea să scape de ceea ce poartă în pântece. Știe că nu-l poate hrăni, știe că le va fi greu. Apelează la babe. ”Bei multă bere neagră, opărită. Chiar dacă-ți arde gâtlejul, tu torni și-l îneci, acolo, înlăuntru”, aude de la mătușile atotștiuitoare. Seacă tot Atlanticul cu băutura ”miraculoasă”, dar nu se petrece nimic. Sarcina avansează. ”Te duci și alergi până crăpi. Sigur îl omori!” Ea, cu trei munci, ea, cu trei copii, ea, care n-are timp nici să respire, se duce în parc și bagă maratoane. Degeaba!

Medicul cel puriu o asistă la naștere.

E 5 februarie 1985, când, văzând picioarele nou-născutului, îi zice femeii: ”Ăsta sigur se face fotbalist. O să vă aducă bucurii, vei vedea”. Cristiano, pentru că Maria e religioasă, catolică. Ronaldo, pentru că tac'su, alcoolicul, e ”fiert” pe președintele american Reagan. A trecut, nițeluș, pe acasă, dar va pleca la fel de repede...

Acum sunt patru. Patru copii și o mamă. Anii trec. De la Andorinha, unde prinse a mângâia mingea, Ronaldo trece, prin 1997, la Sporting Lisabona, contra a 2.000 de dolari. Când face 15 ani, Maria recepționează un telefon. ”Puteți veni până la club?” E primită de un halat alb. Șeful serviciilor medicale de la clubul ”leilor”. ”Doamnă, fiul dumneavostră are o problemă la inimă. O ia razna la efort, o ia razna la antrenamente!” ”Va muri?”, întreabă femeia. Nici vorbă, aude, dar trebuie o operație. Pentru asta, e nevoie de o semnătură. Crede că lumea s-a sfârșit. Se duce, din nou, la medicul cel puriu. O liniștește, îi spune că acum, în anul 2.000, există lasere, că astfel de probleme, tahicardia sau ceva de genul ăsta - se corijează. Ea, care a trecut prin greutăți infinite, mai adaugă una: semnează și Cristiano intră pe masa de operație. Două ore și jumătate infernale. Totul se termină cu bine. Puiul ei respiră, puiul ei va continua să joace fotbal, visul său.

Restul vă este cunoscut. Astăzi, Cristiano Ronaldo merge la Paris, pentru confruntarea cu PSG. 3-1 în tur.