Au trecut 31 de ani de la finala Cupei Intercontinentale Steaua - River Plate! Amintiri spumoase despre un meci în care steliștii au fost foarte aproape de trofeu

Urmărește A1 pe Discover

După ce în primăvara lui 1986 reușea cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc și se încorona campioană a Europei la Sevilla, Steaua București încheia anul cu o finală a Cupei Intercontinentale în care urmărea să dovedească lumii întregi că episodul ”Barcelona” nu a fost o întâmplare.

Pe 14 decembrie 1986, pe Stadionul National din Tokyo, 80,000 de spectatori erau prezenți să asiste la un meci al latinilor. Pe de o parte era Steaua, campioana Europei în sezonul 1985-1986, iar de alta River Plate, deținătoarea Copei Libertadores.

Despre acel meci, Bumbescu, fundașul de fier al Stelei, povestește în Gazeta Sporturilor că ”Era o atmosferă colosală în tribune, 80.000 de oameni. A fost mai apăsător chiar decât la Sevilla. Am făcut atunci deplasarea chiar cu avionul prezidential, aparatul cu care mergea nea Nicu în vizitele externe. Pe drum, ca să nu adormim, am jucat ore în şir tabinet cu Lăcătuş şi cu Valentin Ceauşescu. Şi am băut cofeină la greu, fiindcă trebuia să ne adaptăm din mers la fusul orar".

Pentru meciul contra lui River, Iordănescu, antrenorul Stelei de atunci, trimitea în teren următoarea formulă de start: Stângaciu - Iovan, Belodedici, Bumbescu, Weissenbacher - Balint, Balan, Tudorel Stoica (c), Barbulescu - Lăcătuș, Pițurcă. Rezerve erau Iordache, Cireașă, Iovan, Rotariu, Majearu.

În echipa Stelei erau efectuate atunci trei schimbări în primul "11" faţă de titulari de la Sevilla, din mai '86, cu Barcelona. Stângaciu, Weissenbacher şi Stoica au început din primul minut în Japonia, "sacrificații" fiind Duckadam, Boloni (ambii accidentaţi) şi Majearu (rezervă). Ultimul a intrat însă în partea secundă a jocului, înlocuindu-l pe Bărbulescu.

Dincolo, River Plate, condusă de Hector Rodolfo Veira, iî propunea pe Pumpido - Gordillo, Gutierrez, Ruggeri, Montenergro - Enrique, Gallego (c), Alfaro - Alonso, Alzamendi, Funes. Rezerve: Goycochea, Dario Gomez, Claudio Moressi, Gorosito, Sperandio (din minutul 86 in locul lui Alfaro).

Cu un arbitru apropiat din punct de vedere geografic de argentinieni, Jose Luis Martinez Bazan din Uruguay, meciul avea să se decidă în prima jumătate de oră. Mai întâi a fost dureroasa fază din minutul 17, atunci când Belodedici l-a executat pe Pumpido, însă arbitrul de tușă a semnalizat în mod eronat offside, anulând golul regulamentar înscris de Steaua. Peste 10 minute, întâmplator, pe o greșeală în lanț a părții stânga a Stelei, argentinienii înscriu prin Alzamendi unicul gol al meciului.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Steliștii regretă și azi acel meci de la Tokyo. În 2011, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, Miodrag Belodedici își amintește cu tristețe despre ratarea trofeului Intercontinental. ”Mi-au refuzat degeaba acea reuşită din startul partidei. Mingea venise de la un adversar, dar tuşierul, în învălmăşeala din careu, n-a văzut şi a indicat ofsaid. Am scăpat victoria printre degete, plus titlul de cel mai bun jucător al finalei".

Pe atunci, titlul de ”Omul meciului” însemna o maşină Toyota pentru Belo: ”În 86 conduceam o Dacie 1300, albă, cu piese franţuzeşti. Îmi plăceau la nebunie maşinile şi mi-ar fi picat bine acel premiu. Eu am mai jucat o dată Cupa Intercontinentală cu Steaua Roşie, în '91, contra lui Colo Colo. Am bătut cu 3-0, Jugovici a fost desemnat omul întâlnirii, a luat 5.000 de dolari, dar nu i-au dat şi Toyota!".

Rezervă la meciul cu River Plate, ”Eroul de la Sevilla”, Helmut Duckadam a mărturisit, în 2015, că în decembrie 1986, la Cupa Intercontinentală, nişte asiatici au încercat să îl plătească pentru a trânti partida. ”La Tokyo m-au abordat doi indivizi, din Hong-Kong sau Bangkok, nu mai ştiu. M-au invitat la o cafea, la o bere şi mi-au oferit o sumă frumoasă de bani dacă pierdem la două goluri diferenţă. Când au aflat că nu joc, l-au chemat pe Stângaciu. Când a auzit, Stângaciu s-a dus la Valentin Ceauşescu, iar Valentin i-a zis sa le ia banii şi să apere cum trebuie. Dar nu a vrut, îi zicea lui Valentin că îi e frică, că îl omoară”, a spus fostul portar al Stelei.

Duckadam a mărturisit că era vorba despre o sumă importantă şi pentru el, dar şi pentru cei care voiau să blătuiască jocul. ”Era o chestiune de jumătate de milion de dolari, atât voiau să parieze. Nu mai ştiu cât voiau să îmi ofere, 20-30.000 de dolari parcă”.

surse: gsp.ro, fcsteaua.ro