Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, sărbătorit la dată fixă în fiecare an - 23 aprilie.
În tradiţia populară sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sân-George.
În calendarul popular, Sân-George este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor, el fiind identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac. În spiritualitatea populară, Sân-George este cel de-al doilea stâlp calendaristic, alături de Sfântul Dumitru - Sâmedru -, între cele două divinităţi existând o înţelegere cosmică, facilitată şi de divinitatea supremă. Se spune că atunci când se aud primele broaşte cântând, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă, el fiind considerat Cap mare de primăvară, înverzitorul întregii naturi, semănătorul tuturor culturilor şi închizătorul anotimpului friguros. Toamna, Sâmedru, care nu iubeşte pomii înverziţi, primeşte cheia de la Sân-George pentru a închide timpul frumos şi a slobozi din adâncuri anotimpul rece.
În calendarul popular, că şi în tradiţia creştină, Sân-George este o divinitate tânără, hipomorfa, purtată în spate de un cal. În egală măsură, el este şi o divinitate pastorală, de origine indo-europeană, ziua să de celebrare fiind considerată a fi momentul de început a anului pastoral.
Dacă în trecut această sărbătoare era cinstită cu mult fast timp de trei zile, astăzi, doar cu totul izolat, mai străbate farmecul ei de altădată. Cele mai multe obiceiuri legate de această zi au fost abandonate pe parcursul timpului dar importantă sărbătorii în spiritualitatea tradiţională ne obligă să amintim câteva dintre practicile şi obiceiurile de odinioară, scrie crestinortodox.ro.
În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfigeau ramuri înmugurite de salcie şi flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de calce. În noaptea sau dimineaţă zilei de Sân-George capul familiei, întotdeauna un bărbat, aşeza brazdele, astfel împodobite, "de straja "la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire. Se credea că, astfel, oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral. Măsurile de protecţie se luau mai ales împotriva strigoilor şi strigoaicelor care, conform tradiţiei, furau mâna vitelor cu lapte. Tot împotriva strigoilor se obişnuia a se pune lângă poartă casei şi la intrarea în grajd o grapă, aşezată cu dintîi în sus şi cu un brăcinar de fecior cast petrecut printre aceştia.
Totodată, în ajunul praznicului, gospodarii sunt prudenți și iau măsuri care să alunge spiritele malefice şi strigoii care umblă noaptea prin gospodării pentru a fura mana laptelui de la vaci. Prin tradiţie, spiritele rele pot fi alungate cu ajutorul unor plante, precum : usturoiul, rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul.
Cheloo, juratul „iUmor”, schimbă macazul: „Mă gândesc sã-mi deschid o şcoală de dans!”. Se va rupe în figuri!...
