- MAREA PREMIERĂ Te Cunosc de Undeva! Vezi ce surprize ți-am pregătit AZI de la ora 20:00, pe Antena 1 și în AntenaPLAY
- Chefi la cuțite, sezonul 15 - din 10 martie, pe Antena 1 și în AntenaPLAY
Îndrăgitul actor şi prezentator TV Cosmin Seleşi a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul“, despre începuturile sale în televiziune şi cum este să faci emisiuni de divertisment, despre perioada zbuciumată de tânăr actor, dar şi despre gândul de a părăsi definitiv România.
Cosmin Seleşi (40 de ani) este cunoscut ca prezentator TV, dar şi ca actor de teatru şi film. Este născut la Zalău, în ’77, dintr-un tată actor şi o mamă de meserie merciolog, iar copilăria alături de fratele său a fost de vis, cu ierni pline de zăpadă şi peripeţii de tot soiul. Era un copil haios, care-i făcea pe colegi să râdă, iar Revoluţia l-a prins cocoţat pe casa bunicii sale, strigând cât îl ţineau plămânii „li-ber-ta-te!“, chiar dacă nu prea ştia ce presupune ea, la cei 12 ani de atunci.
A venit în Bucureşti pentru visul de a deveni actor, iar înainte de acest lucru a făcut bişniţă peste graniţă, la unguri, pentru a-şi câştiga existenţa. A intrat al patrulea la Facultatea de Teatru, iar de aici a început o perioadă frumoasă, dar zbuciumată. Ca actor de film, a debutat în „Terminus Paradis“, în regia lui Lucian Pintilie, la 21 de ani, dar a avut şansa să lucreze şi cu alţi regizori foarte apreciaţi, printre care Cristian Mungiu, pe care recunoaşte că l-a cam supărat când a plecat de pe platourile de filmare pentru a nu fi exmatriculat din facultate.
Spune despre el că este sincer, iar umorul este ceea ce îl defineşte. N-a fost niciodată complexat de înălţimea pe care o are, dar mărturiseşte că s-a cam plictisit de glumele pe seama acestui lucru. În prezent, Cosmin Seleşi este prezentatorul emisiunii de divertisment „Te cunosc de undeva“, de la Antena 1, ajunsă la cel de-al 12-lea sezon.
Prezinţi „Te cunosc de undeva!“ de 12 sezoane şi emisiunea se bucură de o audienţă foarte mare. Ce are acest show special?
Cosmin Seleşi: În afară de mine? Poate membrii juriului, dar nici ei nu se ridică la nivelul meu. Glumesc, evident. (Râde) Are divertisment curat, nu e chiar un concurs, pentru că nimeni nu câştigă ceva, de fapt, artiştii îşi descoperă noi valenţe şi îi vezi altfel decât în mod obişnuit, aici ai parte de muzică, râzi şi cred că toate astea prind bine împreună.
Există vreun element de noutate în acest sezon?
Prezenţa lui Pepe, care e invitat special şi face rumoare în fiecare ediţie, dar nu e neapărat o noutate, e deja de-al casei. O chestie nouă ar fi că telespectatorii vor avea acces mai mult la ceea ce se întâmplă în culise, vor afla mai multe despre culisele transformărilor artiştilor şi vor vedea mai multe scene de la repetiţii. Acum e şi un fel de reality show.
Ţi se întâmplă să te strige lumea pe stradă în încercarea de a face glume pe seama numelui emisiunii?
Da, întotdeauna îmi zic: „Băi, te cunosc de undeva!“ Depinde de fiecare, ori cu „bă, te cunosc eu de undeva“, ori cu „băi, uite-l pe ăla de la «Te cunosc»“, ori „moşule“, „şefu’“ sau „las’ că te ştiu eu“. Şi le răspund cu: „Da, mă ştiţi din parcare“.
VEZI TOATE MOMENTELE "TE CUNOSC DE UNDEVA" AICI!
La şcoală îţi plăcea? Ai fost silitor?
Nu, nu eram un elev silitor, eram mai haios aşa. M-am cam distrat în şcoală, n-am fost nici pe departe un elev eminent. Nu-mi plăcea nicio materie, iar în liceu uram Fizica şi Biologia, la care am rămas şi corigent. În schimb, la Chimie nu aveam probleme, pentru că mă plăcea profesorul, care era un om minunat, era mai deschis, mai apropiat de noi, nu era profesorul ăla tipic scorţos, era şi amuzant.
Adolescenţa cum ţi-ai petrecut-o? Aveai succes la fete? Te ajuta umorul în cuceriri?
Nu, n-am avut succes la fete. Am avut o iubită unguroaică pe toată perioada liceului, care m-a părăsit după absolvire, s-a dus cu altul. A plecat în viaţă. (Râde)
Aveai 12 ani la momentul Revoluţiei. Ai vreo amintire din acea perioadă?
Eram la ţară, la bunică-mea, cu frate-miu. Am văzut noi ceva la televizor la un moment dat ne-am urcat pe casă şi strigam „li-ber-ta-te!“ şi „jos Ceauşescu!“, până când a venit un vecin care urla la noi să ne dăm jos că altfel ne împuşcă, iar a doua zi au venit părinţii noştri şi ne-au dus acasă, la Zalău. Am fost activ, uite acum pot să cer şi eu certificat de revoluţionar că n-aş fi singurul care n-a făcut nimic şi are certificat de revoluţionar şi indemnizaţie.
Când ţi-ai dat seama că vrei să devii actor? Care a fost primul contact cu actoria?
Păi, la balurile bobocilor şi la majorate făceam momente şi schiţe. Eram haios aşa...Ori compuneam eu câte ceva, ori mai spuneam prostioare care intenţionau să fie amuzante şi, în mod surprinzător, am avut succes.
După terminarea liceului, un an de zile ai lucrat într-un magazin de piese auto.
Da, am lucrat un an într-un magazin de piese auto, dar înainte de asta, după terminarea liceului, făceam bişniţă la unguri.
Cu ce?
Vindeam Rom, creme Nivea, mai făceam un ciubuc, până m-am angajat la magazinul auto. Îmi era prieten patronul şi mi-a zis că are nevoie de un om, iar eu m-am dus.
INTERVIUL COMPLET ÎL PUTEŢI CITI AICI!
