"Incerc sa imi spun cuvinte frumoase si sa imi indrept gandurile spre lucruri bune, curate, sanatoase si tot ce reusesc este o calatorie in imaginar sau in destinele acelor oameni care au insemnat si inseamna ceva pentru mine. Cei mai multi s-au dus, ceilalti stau la hotarele valorilor pe care le-au aparat o viata intreaga si nu s-au lasat niciodata descurajati.
Totul in jurul meu se risipeste intr-o valtoare agresiva, care vine parca dintr-un organism strain, cu rezonante puternice in noi. Prin aceste locuri unde m-am nascut, marcate de dimensiunea majora a crestinismului, onoarei, simplitatii si traditiei, indurarea a cunoscut poate cea mai indelungata forma de supravietuire. Acum, in jurul nostru, se desfasoara agresiv si vulgar exhibitionismul primitiv al unei societati bolnave, care este trasa la raspundere pentru tot ceea ce se intampla, luandu-se in calcul in mod viclean si oneros efectul, si nu cauza pentru care ne aflam aici. Credinta, constiinta, onoarea, adevarul, cuvantul potrivit pe inteles si fapta au ramas undeva in ridicol si dictionare.
A venit vremea batjocurii, a generatiei spontanee. Nu traim altceva decat consecinta tragica a peste 60 de ani de minciuna. Mihai Eminescu a murit si constiintele sunt letargice. Sa le fi «iesit» cu succes experimentul? Sa ne fi asasinat oare si speranta o data cu modelele?
Asa ca azi pot sa spun, parafrazand-o pe Masa lui Cehov - Port doliul tarii mele, sunt nefericita."
Sursa, text si foto: jurnalul.ro
Percutie si flow arts in Parcul Circului... "Drumul lung spre Cimitirul Vesel din Sapanta"...
