Nu cred ca suntem blestemati si nici ca nu am avea valori care sa merite un tratament mai bun, dar nu stiu cum se face ca, de la ultimul razboi incoace, indiferent de regim politic, de situatie internationala etc, ne urmaresc mereu aceleasi observatii dureroase din alcãtuirea carora nu pot lipsi cuvinte precum: minciuna, hotia, incompetenta, intrigile joase, lenea si incultura. Cei cu adevarat buni, nu au avut niciodata locul ce li s-ar fi cuvenit. De cele mai multe ori imaginea proasta din strainatate este pusa pe seama „etniei inlocuitoare", cum se spune.
In Elvetia, imi atrage atentia un corespondent, se poarta o adevarata campanie impotriva romanilor, desi din cei 750.000 de muncitori straini, doar 3900 sunt cetateni romani, adica sub 1%. Din pacate, insa, aceste adevaruri nu par sa afecteze guvernul sau pe vajnicii luptatori pentru democratie si celelalte. Mi-e tot mai limpede ca raul trebuie cautat acasa, aici unde este batjocorit invatamantul, dar si in modul in care ne tratam unii pe altii. Ca sa nu mai vorbim despre cum ne privim trecutul, istoria.
Suntem o multime de romani - catre 30 de milioane -, dar inca n-am ajuns sa fim o natiune. O natiune unita, constienta de forta sa, cu idealuri statornice, nu schimbate de la o zi la alta, in functie de veniturile mercenarilor ideologici ori de ignoranta puternicilor clipei. Din nefericire, azi suntem pesedisti, democrati, liberali, stelisti, dinamovisti, rapidisti, regateni, ardeleni, basarabeni si abia la urma romani, dar cel mult trei zile, in caz de catastrofe naturale. In timp ce in Europa unita natiunile fac imposibilul sa se impuna prin spirit, prin sport, prin orice poate face diferenta, aici, la noi, ne-am multumit sa transformam internationalismul proletar in europenism... anticomunist. Adica trecand peste ceea ce ar trebui sa fim inainte de toate: romani, cu nuanta intelectuala care, sper, se subintelege.
O parte din semenii nostri s-au obisnuit cu gandul ca suntem condamnati definitiv la un destin minor si privesc resemnati cum trece istoria pe langa ei. Altii, dimpotriva, se integreaza in marsul pe ritm de manele spre epocile de care ar trebui sa se ocupe numai istoricii si antropologii. In ceea ce ma priveste, nu am nici cea mai mica indoiala ca meritam cu prisosinta vremurile pe care le traim. Din moment ce am votat ce am votat, nu trebuie sa ne mire incompetenta clasei politice, agresivitatea si fudulia varfurilor ei. Faptul ca nu-i baga nimeni in seama desi se poarta de parca ar fi principalii consilieri ai Americii, Rusiei si Germaniei la un loc, nu pare sa tulbure constiintele momentului. In fond, indiferenta, frica, lasitatea, saracia materiala si spirituala nici nu puteau produce altceva. Si apoi, cand toate sunt evaluate in mancare: catedrala, autostrazile, metroul etc., e greu de sperat la mari schimbari la varf.
In plus, din voturi cumparate, furate sau obtinute cu promisiuni infantile, nu putea sa se nasca o clasa politica mai credibila si mai constienta de rostul ei. Experienta celor doua decenii de libertate arata ca in clipa in care dobandesc ceva putere, alesii isi apara cu strasnicie teritoriul. Isi pierd dintr-odata memoria si se poarta de parca n-ar avea nicio legatura cu diversiunile care se pun la cale zi de zi, sub ochii nostri. Telejustitia, telecatusele, arestarile la marea deruta nu mai conving pe nimeni ca se face dreptate in Romania.
Citeste articolul integral pe revistacultura.ro
Cina cea de Taina a devenit din ce in ce mai copioasa... Cristian Paturca, autorul Imnului Golanilor, operat din nou!...
