"Livada cu visini e ultima piesa a lui Cehov. Cu ea, in acelasi timp, se termina secolul XIX si incepe secolul XX. Ea se afla la rascruce de vremuri, dar intrebarile de atunci revin si azi, cind un nou secol a debutat fara ca acela dinainte sa fi murit pe deplin.
Azi, eliberati de prejudecati si interpretari simpliste, ne intrebam: care-i soarta frumosului si a inutilului pe care o incarneaza Livada, cu ce pret se platesc victoriile atunci cind roata istoriei se invarte si « timpul si-a iesit din titini » ? Exista vinovati si acuzati? Textul cehovian rasuna in noi si ne confrunta cu nelinisti actuale. De aceea o intrebare apare: « Se poate salva Livada? » Livada e o parabola a culturii in zilele noastre.
Cehov s-a nascut acum 150 de ani. Europa, cu emotie, si-l aminteste. De aceea voi propune si un voiaj de-a-lungul citorva dintre cele mai celebre Livezi plasate toate sub semnul sfirsitului sau al reinnoirii, al melancoliei sau al comicului. Livada e o enigma ce exclude raspunsul unic. A o revizita e sansa oricarui regizor, ca Felix Alexa azi, dar admitind insa ca raspunsul nu poate fi global, ci doar personal, legat de viata si virsta sa tot atit cit de destinul valorilor in societatea careia ii apartine. Livada e oglinda fiecarui om de teatru" (George Banu)
