Teatru: "Dawn Way" la Teatrul National din Iasi

Sa-ti ajuti aproapele atunci cand are nevoie de sprijin sau sa fugi pana nu ai fost vazut de cineva si sa lasi totul balta, chiar daca acel care asteapta ajutorul tau zace intr-o balta de sange? Este ideea piesei dramaturgului rus Oleg Bogaev "Dawn Way", care a vazut lumina rampei de curand la Teatrul National din Iasi.

Publicat: Miercuri, 02 Martie 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 12:12

"Dawn Way (Oameni slabi de inger. Ghid de folosire)" - asa se intituleaza spectacolul montat de Radu Afrim in Sala Cub, care trezeste curiozitatea spectatorilor, mai ales ca regizorul a avut grija sa alimenteze aceasta curiozitate din timp, postand inainte de premiera, pe o retea de socializare, atat fotografii, cat si "trailerul" spectacolului in care e folosita piesa "Stallions" (Armasarii) cantata de Marissa Nadler. E ceva unicat, provocator, misterios.

Parabola social-filosofica din textul lui Bogaev ofera prilej de cugetare tuturor, permitand o mare libertate regizorilor care se incumeta sa puna piesa in scena si care au ceva de spus, evident. Bogaev face parte din curentul denumit la rusi "Noua dramaturgie". Acesti noi dramaturgi erau in perioada Perestroikai adolescenti si au devenit maturi in perioada capitalismului salbatec rusesc, de dupa puci.

Viata lor traita in aceste intervale de timp, cand incercau sa viseze, dar visul li se intrerupea, se stabileste intre spatiile randurilor de texte pe care ei le scriu. Scriu adesea dur, sarcastic, scot in vileag probleme morale. Pun intrebari, dar nu dau si nu cauta raspunsuri. Tema piesei lui Bogaev este legata de "lumina si intuneric". Arata "drumul spre pierzanie" pe care merge omul.

Bogaev pune ca un fel de explicatie la "Dawn Way": calea spre abis, spre pierzanie, fara oprire, iar "Dawn Way" i-a ramas in memorie auzind cantecul "Please quit your low down ways" al lui Bob Dylan. A scris astfel 16 scene, care redau un spatiu abstract. Actiunea se desfasoara noaptea, pe o sosea laturalnica, la cativa kilometri de o autostrada.

Articolul continuă după reclamă

Diferite personaje, grupate in special cate doua, lovesc cu masina un inger, ele crezand ca e un om. Isi pun intrebarea legata de moralitate: sa-l ajute pe cel cazut sau sa plece cat nu i-a vazut cineva. Gasesc motive, scuze de a-l lasa pe marginea drumului. Ingerul insangerat, nici mort, nici viu, este abandonat de fiecare data. De fapt, e un caleidoscop al tipologiilor sociale intalnite astazi pretutindeni.

Citeste continuarea articolului in Jurnalul!