E 1979. Romania asculta rock. Trupele apar peste noapte si infloresc, discotecile sunt pline (culmea, nu-i asa?), iar nomenclatura, de obicei, spune "pas". "Pletosii sunt inofensivi, tovarasi". E greu sa faci politica, se spune pe la Bucuresti, atunci te trezesti, mananci si adormi langa o chitara. Da, corect. "Atunci, cateva atentionari de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste! Sa inteleaga toti care-i treaba".
Cristi Minculescu e doar un tanar rebel. Rebel pentru ca are talent, atitudine si par lung. Nu vrea carte de munca, o stie bine. Care pensie, la 20 de ani??? Canta pe la "ceaiuri", cum e moda vremii, si asculta muzica de prin strainatate. A auzit de Iris, dar nimic mai mult. In schimb, da probe pentru trupa Harap Alb, trupa ce-si face veacul pe la Ateneul Tineretului. E acceptat. La prima aparitie in public, pe Aleea Trandafirilor, in Herastrau, Cristi si compania strang 10.000 de oameni. Da, ati citit bine, 10.000 de oameni. Asa erau vremurile.
Tremura tot, e chiar socat, dar canta. Nu are cum sa dea gres. Peste doar cateva luni, intoneaza "un Aerosmith" cu baietii de la Iris. Incepe istoria. Fara Cristi, Harap Alb isi continua zborul prin muzica romaneasca.
Căutare
User
