Emy Drăgoi, povestea jazz-ului la acordeon. Cum a luat naștere pasiunea pentru muzică

Urmărește A1 pe Discover

Din mâinile lui, Ciuleandra Mariei Tănase, reinterpretată, capătă parcă o încărcătură emoţională aparte. Emy Drăgoi a pus mâna pe acordeon când avea doar trei ani. A reprodus atunci "unu la unu" piesa "Trurli", pe care a auzit-o la bunicul său. Acum, la patru decenii distanţă, umple sălile de spectacole. Şi din ţară, şi din străinătate.

Talentul îl moşteneşte din familie. Tată lui a fost la rându-i acordeonist, mama - cântăreaţă, iar bunicii - unul violonist, celălalt ţambalist. Dar, dincolo de moştenirea genetică, în spatele performanţelor greu de egalat ale lui Emy Drăgoi se ascunde şi multă muncă. La 20 de ani avea să ia drumul străinătăţii. A emigrat în Franţa, unde a şi rămas vreme de un deceniu. Tot acolo, a studiat la Academia de jazz Bill Evans, secţia pian.

Reîntors în ţară, Emy Drăgoi a înfiinţat, în Bucureşti, o şcoală de muzică pentru copiilor expaţilor, un centru cultural în Ploieşti, care îi poartă numele. Şi a organizat "Nopţi albe la acordeon", unicul festival internaţional de gen. Ajuns acum la cea de-a zecea ediţie, concertul aniversar are loc în această seară, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Pe scenă vor urca, alături de el, artişti renumiţi din Franţa, Italia, Rusia, Belgia sau Argentina.

Muzică românească, tradiţională, cafe-concert, muzică clasică, tango, vals. Pe toate le cântă cu uşurinţă. Şi de fiecare dată când urcă pe scenă face spectacol. Emy Drăgoi are la activ sute de concerte şi duete remarcabile alături de grei ai jazz-ului european, cum sunt Jean Luc Ponty, Didier Lockwood, sau David Reinhardt.

Regele jazz-ului la acordeon a scos trei albume până acum: "Simple Steps", "Etnofonia" şi "Ballade pour Claudia". Pe acesta din urmă l-a dedicat soţiei sale, Claudia, însărcinată pe atunci cu prima lor fiică.