Baiatul de 17 ani tremura tot. Alaturi ii sta Fanica Luca, naistul virtuoz, despre care George Enescu spunea ca este cel mai mare suflator pe care l-a auzit. "Sunt gata, maestre!", zice pustiul. Fanica ii face semn ca e gata, da tonul, se pun pe cantat. Doua ore non stop. Musterii gradinii restaurant "Princiar", de pe Kisellef, sunt in picioare si cer bisuri. Tinerelul cu tuleiele abia mijite tocmai a parafat primul sau contract de diseur.
Gica Petrescu ii zice. De mic a urmat pianul. Tainele le-a deprins de la mama sa, pe Calea Victoriei, cu "piese scurte, melodioase, cu ritmuri mozartiene". Tatal ii facuse cadou un gramofon, unde se asculta muzica usoara a anilor '30, asa ca baiatul se trezea si se culca pe note...A terminat "Sincaiul" bucurestea, a intrat la Drept. A stat doi ani. A dat bara pe cheia sol. " Decat sa ajungi un avocatel mediocru, mai bine apuca-te serios de muzica!", i-a spus tatal. Si s-a apucat!
"M-am nascut in Bucuresti, intr-o casa de pe Popa Nan. Lumea de atunci nu se compara cu cea de acum"...
La 18 ani, patronul de la celebrele Galerii Lafayette ii face doua costulme elegante: unul alb, pentru cantarile de zi, altul de seara, belumarin. E 1933, Bucurestiul e o citadela boema. Gicuta ataca pisele lui Jenica Moscopol, Titi Botez ori Cristian Vasile, "monstrii" epocii. Lumea nu-l huiduie, din contra, palmele se inrosesc, semn ca a primit si botezul urbei.
Primele inregistrari pe patefon
Lumea-l adora. Ajunge la Sinaia, la Cazinou. Intra pe programele de radio. Trage pe placi de patefon, dar e obligat sa-si schimbe numele. Primeste pseudonimul George Petrimi si-i stringe mana marelui muzician Dinu Serbanescu. Acesta-l trezeste la realitate, il face sa inteleaga ca romanta este limba sa materna. Revine la "Gica Petrescu". In 1934, apare Electrecordul cu care va lega o stransa prietenie pana la moarte...
Ajunge in Germania: rumba, foxtrot, tango, charleston.. Devine succesorul Mariei Tanase la "Neptun", in Piata Buzesti. Porneste razboiul. Alearga pe front, apoi la Radio, la Ora ranitilor, la Teatrul de Revista. Canta in zeci de concerte, face turnee de cate 70 de zile in tara.
Yehudi Menuhin l-a bisat o ora
In '46, microfonul, noua minune, ajunge la Bucuresti. Gicuta e adapteaza, da concerte cu gradini pline. Marele Yehudi Menuhin ajunge la "Arizona" unde plange cand aude "Costica, Costica", si-l biseaza o ora. Trece, cu usurinta, de la Yves Montand la lautarie, de la duete cu Silly Popescu la sansonete.
Canta orice, pentru orcine. Sarac ori bogat, comunist ori capitalist, cu maruntei in buzunar ori sarac lipit. Prinde inceputurile televiziunii, trece din alb negru in partial-color si, de aici, in color cap coada. Canta alaturi de Stelea Popescu, Trio Grigoriu, joaca in scenete, merge in turnee alaturi de Florin Piersic ori regretata Doina Badea. Trage "Casuta noastra" ori "Da-i cu spritul pana la ziua!", hituri care astazi, pe youtube, ar fi facut milioane de accesari.
"Am fost si sunt recunoscator cerului si oamenilor. Primul mi-a dat har, sanatate si viata lunga, iar oamenii mi-au dat curaj, pretuire si dragoste"
Revolutia l-a prins "verde". Din mers a inteles ca nu se poate opune mersului istoriei. La 84 de ani remasterizeaza piese pe CD din prima, fara sa traga duble. El, omul care a prins gramofonul, filmul mut, microfonul, radioul si televiziunea color "urca" piese pe noul format, cu orchestratii noi. E serios, nu intarzie niciodata, dupa fiecare piesa se opreste si vrea sa-si auda vocea, sa stie ca totul e ok.
Dar inima nu-l mai asculta. Vecinii dau telefoane, vin pompierii, pentru ca nu le mai deschidea usa. Nu le auzea bataile, asculta Frank Sinatra. Apoi, pe 18 iunie 2006 si-a luat patefonul, cele 1.500 de melodii cantate si a plecat.
Rechinii s-au grabit sa-i ia casa din Bulevardul Elisabeta, neavand mostenitori directi. De altfel, asta-i era si durerea: nu avusese copii. S-a lasat cu scandal, memoria i-a fost pangarita: administratorul il considera restantier la cinci ani de la moarte.
Astazi, Gica Petrescu, cel mai iubit dintre pamanteni, ar fi implinit 97 de ani. Ar fi cerut un "degetel" de vin rosu, poate doua, si ar fi zis: "Ce mai e, taica, suta in ziua de azi?"
