Live acumNeatza cu Razvan si Dani
Prime Time 20:30Animatie: Neinfricata Mulan (SUA 1998)

Octavia Geamănu: "Am fost coşmarul multor profesori"

Am terminat școala generală într-un oraș relativ mic din România. Însă mare, prin importanța pe care i-a dat-o Constantin Brâncuși. Da, ați ghicit. Despre Târgu Jiu vorbesc. Un loc unde am crescut, m-am format și am învățat ce înseamnă să fii om. Dincolo de atmosfera petrecută acasă, sub supravegherea părinților, cu educația primită din partea lor, au mai fost oameni care mi-au influențat personalitatea în mod pozitiv.

Am terminat școala generală într-un oraș relativ mic din România. Însă mare, prin importanța pe care i-a dat-o Constantin Brâncuși. Da, ați ghicit. Despre Târgu Jiu vorbesc. Un loc unde am crescut, m-am format și am învățat ce înseamnă să fii om. Dincolo de atmosfera petrecută acasă, sub supravegherea părinților, cu educația primită din partea lor, au mai fost oameni care mi-au influențat personalitatea în mod pozitiv.

Despre doi dintre ei vă scriu în rândurile ce urmează. Oameni excepționali, cu care păstrez legătura și vorbesc ori de câte ori ne permite timpul. Învățătorul meu Ion Elena și profesoara de engleză Rozica Pătrășcoiu. Doi oameni răbdători, talentați, cu un real simț didactic. De-abia după ce am crescut și am predat la liceu timp de un an, mi-am dat seama cât de greu trebuie să le fi fost să aibă elevi ca mine. Întotdeauna aveam ceva de comentat, nelămuriri de clarificat, zeci de întrebări doar ca să-i enervez… Aveți imaginea, da? Cu alte cuvinte am fost coșmarul multor profesori. Însă puțini m-au înțeles și-au crezut în mine. Știți cât de important e să simți că profesorul pe care tu îl placi (a se înțelege că vorbesc despre admirație), te susține pe deplin și îți înțelege toate trăirile? Ei, așa au fost învățătorul și profesoara de engleză. De la prima oră de engleză am știut că vreau să fiu profesor. Și eram de-abia în clasa a șasea. Însă mi-a plăcut atât de mult tinerețea, frumusețea, accentul, modul de abordare și felul în care știa să se impună încât am zis: eu așa vreau să fiu. Așa se face că în toți anii ce-au urmat am învățat engleză astfel încât să termin Facultatea de Litere, specializare română-engleză.

Acești profesori trăiesc pentru elevii lor. Sunt doi oameni pentru care școala nu e doar un loc de muncă. Își dedică timp, fac proiecte, se implică în tot felul de activități creative. Cred că dacă ar putea, ar muta, la propriu, munții din loc doar că învățământul să fie acolo unde merită. Acum, vorbind despre dumnealor, tare mi s-a făcut dor să-i revăd, să le fac o vizită la Școala Numărul 11. Să-i revăd în locul unde-mi pare că timpul stă în loc.

Susțineți-vă profesorii în campania “Liga Profesorilor Excepționali”! Susțineți acele persoane care v-au fost alături pentru a reda, împreună, demnitatea acestei meserii și a ne recunoaște valorile.

Recomandari