Chef Florin Dumitrescu, imagine de colecție din copilărie. Cum arăta la 9 ani

Florin Dumitrescu și-a surprins fanii cu o fotografie din copilărie. Imaginea i-a făcut pe cei care îl urmăresc pe chef pe rețelele sociale să spună că fiica lui cea mică îi seamănă leit.

Florin Dumitrescu a publicat o fotorgafie din copilărie. Imaginea datează din 1996, an în care chef-ul avea numai 9 ani. Cu ochelari de soare, părul scurt, și un tricou colorat, micul Florin era un băiețel chipeș cu o atitudine încrezătoare. „Am și poză pe paturică, dar nu o gasesc”, a scris chef-ul în dreptul fotografiei din 1996.

Cum arăta chef Florin Dumitrescu în copilărie

Fanii au fost încântați să vadă cum arăta chef Florin Dumitrescu în copilărie și au constatat că fiica sa cea mică este copia lui fidelă:

„Ce seamănă fetița te cea mică cu tine! Leită!” , „Mia cu păr scurt și ochelari”, „Superbă poza”, „Ce repede aleargă timpul”, „Woooooow...ce copil frumos...”, sunt câteva dintre comentratiile pe care fanii le-au scris în dreptul imaginii din copilărie cu chef Dumitrescu.

Chef Florin Dumitrescu, povești din copilărie

Chef Florin Dumitrescu și-a descoperit talentul gastronomic de la o vârstă fragedă.

”Prima oară când am pus eu mâna să fac ceva a fost pe la șase ani. Eram la bunica, mama făcuse piure, eu eram la masă cu alţi copii şi, din greşeală, am pus zahăr în piure. Şi am zis că-l repar şi am pus sare. A fost atât de rău, dar am mâncat tot de ruşine. Dar primele mele încercări de a găti mai serios au fost când am început să merg la şcoală. Ai mei erau la muncă şi uneori nu aveam chef să mănânc ce-mi lăsa mama şi atunci îmi făceam singur ce aveam poftă – cartofi prăjiţi, ouă ochiuri.”, a mărturisit chef Florin Dumitrescu pentru Adevărul.

Chef Florin Dumitrescu a povestit că la 17 ani câștiga din bucătărie de 3 ori mai mult față de salariul mamei sale.

”Ca meserie a fost simplu de ales, dar de plăcut a început să-mi placă la doi ani după ce m-am apucat. Nu mi-a plăcut de la început. A fost un moment, aveam 14 ani şi eram într-o gaşcă de băieţi mai mari, de 18-19 ani, iar eu încercam să ţin pasul cu ei. Ei urmau să plece într-o vacanţă la mare câteva zile şi voiam şi eu să merg, dar mi-era ruşine să-i cer bani lui tata şi i-am zis că vreau să mă angajez, să-mi câştig singur banii de mare. Eu până în acel moment nu aveam foarte clar în minte ce voiam să mă fac când o să fiu mare. Nu-mi surâdea prea mult nici ideea de a fi poliţist, nici avocat, nici doctor, adică ce spuneau mai toţi copiii de vârsta mea. Când i-am zis lui tata că vreau să mă angajez, m-a întrebat ce aş vrea să fac. Habar n-aveam, voiam să găsesc ceva rapid, să împart flyere la Universitate sau să spăl maşini în cartier, ce făceau toţi copiii în vacanţa de vară.”, a mai mărturisit el.

Întrebat care a fost momentul în care și-a dat seama că e bun în acest domeniu, el a mărturisit că atunci când avea mai multe oferte de angajare, plătite cu oricât.

”În momentul în care aveam vreo şapte oferte de muncă. Aşa îţi dai seama în domeniul ăsta: în momentul în care toată lumea te cere şi-ţi oferă oricât. Şi când nu ai plângeri de la clienţi, farfuriile tale se întorc goale şi cârciuma e plină. Eu, la 17 ani, câştigam de trei ori mai mult decât mama. Ea avea salariul 8 milioane de lei (n.r. – vechi), iar eu luam 25 de milioane, lucram în două restaurante. Aveam un salariu uriaş pentru vârsta mea, mai mulţi bani decât puteam cheltui.”, a mai dezvăluit el.