De ce spunem ”Casă de piatră” la nunți. Urarea provine dintr-un obicei bizar, pe care puțini îl știu

În ziua nunții, mirii aud de sute de ori urarea ”Casă de piatră”. Deși toți nuntașii o spun, puțini știu de unde provine.

• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

”Casă de piatră” este cea mai populară urare când vine vorba de căsătorie. Fie că vorbim despre cununia civilă sau cea religioasă, mirii aud de o mulțime de ori acestă urare.

Astfel, proaspeților căsătoriți li se dorește o căsnicie solida, netulburată de evenimente neplăcute.

Expresia provine dintr-un obicei foarte vechi, care acum e uitat și care presupunea aruncarea de pietre. Află mai multe în rândurile de mai jos.

De ce spunem ”Casă de piatră” la nunți. Urarea provine dintr-un obicei bizar, pe care puțini îl știu

Nunta este un moment sacru și unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om. În acea zi, tinerii însurăței primesc o mulțime de urări, cea mai comună fiind ”Casă de piatră”. Chiar dacă mulți se duc cu gândul la locuință, expresia se referă la altceva și are chiar mai multe conotații.

Căsătoria marchează un nou început în viața celor doi, astfel că urările reflectă speranțele și dorințele pentru viitorul acestora. Cel mai des, proaspeții căsătoriți aud ”Casă de piatră”, care se folosește pentru a ura un mariaj solid, stabil, de durată și o casă plină de înțelepciune.

Expresia a luat naștere în urma unei tradiții populare. În trecut, mirii aruncau bucăți de piatră pe acoperișul casei lor nou construite. Acest gest simboliza dorința de a își întemeia căminul pe o bază solidă și stabilă. Tradiția s-a pierdut, dar expresia continuă să fie foarte folosită.

Metaforic, piatra înseamnă putere, ocrotire, duritate, trăinicie. Ba mai mult, din punct de vedere religios, acest material are o însemnătate specială. În tradiția biblică, piatra simbolizează înțelepciunea. Mântuitorul Iisus Hristos chiar l-a numit pe unul dintre apostolii săi ”Petru” (piatră/strâncă/rocă) în sensul purtării credinței.