Johann Sebastian Bach, viață desprinsă din film. S-a căsătorit cu verișoara sa, a avut 21 de copii, din care doar 8 au supraviețuit

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 21 martie 1685 și este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Compozițiile sale sunt cu adevărat capodopere, o comoară universală, însă și viața sa personală este una demnă de scenariul unui film.

Cu peruca albă revărsată pe umeri, Johann Sebastian Bach este considerat primul mare compozitor al tuturor timpurilor. Bach s-a născut în localitatea Eisenach, Germania, pe 21 martie 1685, în familia unui muzician de curte. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach avea două sarcini ce nășteau controverse: fiind muzician de curte, el organiza activitatea muzicală cu caracter profan a orașului, dar avea și funcția de organist al bisericii locale.

Bach a primit o educație aleasă și a învățat să cânte la vioară, clavecin și orgă. La vârsta de 10 ani însă avea să rămână orfan și soarta a făcut să plece la fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, care, la rândul lui, era organist la Ohrdurf. Aici, Bach, copil fiind, a început să execute primele motive muzicale la orgă, dovedind o înclinație deosebită pentru acest instrument. Încet, încet, din dorința de a se perfecționa, mergea să viziteze unii dintre cei mai mari muzicieni organiști ai vremii: Georg Böhm, Dietrich Buxtehude și Johann Adam Reinken.

Prima soție, verișoara sa, găsită moartă în casă

Johann Sebastian Bach s-a căsătorit prima dată cu verișoara lui, Maria Barbara, și au avut împreună 7 copii. Soarta a făcut ca medicina acelor timpuri să nu-i poată salva decât 4 dintre ei, ceilalți trei stingându-se din cauza bolilor copilăriei. În curând însă, Bach avea să mai primească o lovitură: prima soție a decedat. Când se întoarce dintr-o călătorie, el o găsește moartă în casă.

Anna, a doua soție, s-a îndrăgostit la început de muzica lui

Apoi, muzicianul și-a dorit o soție care să-i rezolve toate obligațiile, pentru ca el să poată folosi timpul și energia pentru muzică și pentru darul cu care fusese înzestrat.

Anna, cea de-a doua soție a lui Johann Sebastian Bach, și-a scris memoriile și a povestit felul în care s-a înrăgostit de cel ce avea să devină unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Așa s-a făcut ca Anna să se îndrăgostească de Johann Sebastian Bach, un văduv cu patru copii ce inspira forță și vigoare, un bărbat nu prea înalt, cu fața boltită și sprâncene arcuite, buze cărnoase, cu ochi neobișnuit de mari, fruntea înaltă și bărbia proeminentă.

Textul cu autograf ce însoțea compoziția dedicată soției sale, Anna, ca dar de cununie

Așadar, când Anna Magdalena Wilcke s-a căsătorit, Johann Sebastian Bach avea 4 copii. Din ambele căsătorii au rezultat 21 de copii, dar, până la urmă, n-au supraviețuit decât 4 fete și 4 băieți.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Johann Sebastian Bach, tatăl unei dinastii muzicale

Toți fiii lui Bach au arătat o deosebită dotare pentru muzică, mulți dintre ei devenind muzicieni consacrați. Fiica cea mai mare, având o voce frumoasă de soprană, s-a ocupat de muzică, iar cei patru fii au devenit importanți muzicieni.

Organist și compozitor, Wilhelm Friedmann (1710-1784), supranumit “Bach din Halle” va fi unul din întemeietorii noului stil galant și un precursor al simfoniei și al liedului german.

Clavecinistul regelui Prusiei și capelmaestru la Hamburg, al doilea său fiu, K. Philipp Emanuel (1714-1788), “Bach de Berlin și Hamburg”, a contribuit la statornicirea formei de sonată și la înnoirea tehnicii pianistice.

Johann Christoph (1732-1795), numit “Bach din Bückeburg”, s-a remarcat prin calitățile sale de organist în acest oraș. Un ultim fiu, Johann Christian (1735-1782), “Bach din Milano și Londra” a suferit o influență italiană ca elev al lui Padre Martini. Stabilindu-se la Londra, a devenit compozitorul preferat al curții regale, scriind muzică în stil italian, simfoniile lui contribuind, în oarecare măsură, la crearea genului ce va domina a doua jumătate a veacului al XVIII-lea.

”A adormit blând și fericit”

În cea mai mare parte a vieții, Bach s-a luptat pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata ei valoare, însă, din nefericire abia la un secol după moartea sa a început să fie recunoscut cu adevărat ca un geniu.

Preocupat de muzică încă din copilărie, Johann Sebastian Bach copia piesele favorite printre gratiile dulapului, noaptea, la lumina lunii, lucru pe care-l va continua, mai târziu, la lumina lumânării. Acest fapt va duce, în timp, la orbire. Suferă mai multe intervenții chirurgicale, însă în zadar.

Conștient că „aceia care se nasc cu muzica în suflet trebuie să plătească pentru acest dar”, după cum spunea el însuși adesea, orb fiind, împăcat cu sine, cu viața și încercarea trimisă de Dumnezeu, mângâiat și îngrijit de blânda lui soție, își așteapta demn sfârșitul. Un chirurg celebru al epocii sale îi redă însă vederea în urma unei operații, cu puțin timp înainte de deces. „Moartea nu l-a speriat niciodată. Ne-a părăsit într-o marți seara la ceasurile opt și un sfert, în 28 iulie, 1750. Avea 65 de ani. A adormit blând și fericit”, își încheie Anna Bach amintirile despre soțul său.

Organist, compozitor, violist şi violinist, Johann Sebastian Bach a scris peste 1100 de compoziţii din care amintim Clavecinul bine temperat, oratorii, pasiuni, corale, Concertele brandenburgice, Aria pe coarda sol, Tocata şi fuga în re minor. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică.