Executarea soților Ceaușescu în prima zi de Crăciun ar fi fost decisă de Ion Iliescu într-o toaletă
Executarea soților Nicolae și Elena Ceaușescu în prima zi de Crăciun, pe 25 decembrie 1989, ar fi fost decisă de Ion Iliescu într-o toaletă, potrivit istoricului Marius Oprea.
Autor: Redacție a1.ro Publicat: Joi, 26 Decembrie 2019, 16:01 | Actualizat: Joi, 26 Decembrie 2019, 17:50- Luni, Marți și Miercuri de la 20:30, Nea Mărin se întoarce! Poftiți pe la noi: Poftiți în Dobrogea, pe Antena 1 și în AntenaPLAY
- Formula 1™ se vede în AntenaPLAY! Nu rata Marele Premiu din Imola pe 19 mai, de la 19:45 în AntenaPLAY!
Decretul ce a dus la execuţia soţilor Ceauşescu chiar în ziua de Crăciun a fost scris de mână, într-o toaletă din apropierea biroului ministrului Apărării.
„Baia de la MApN”, cum numea generalul Victor Atanasie Stănculescu locul în care se întrunea ehipa lui Ion Iliescu, de teama de a nu fi ascultaţi de urechi indiscrete şi a gloanţelor răzleţe, echipă din care mai făceau parte Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian şi Silviu Brucan, a îndeplinit în acele zile rolul fostului „Cabinet 1”, potrivit istoricului.
În acea toaletă, în prezenţa cadavrelor profanate ale „teroriştilor” din echipajul colonelului Trosca la intrarea în minister, în ziua de ajun a Crăciunului, s-a luat decizia lichidării lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei Ceauşescu, chiar în prima zi de Crăciun.
„Decizia execuţiei sumare a soţilor Ceauşescu, chiar dacă a fost precedată de un aşa-zis proces, a fost aruncată de la unul la altul. Nimeni nu şi-a asumat răspunderea, poate în afara lui Silviu Brucan. Acesta, întrebat de John Simpson, realizatorul britanic al unui documentar BBC la cinci ani de la revoluţie despre această decizie, a izbucnit în râs, după care, redevenind serios, a spus doar că «dacă ţi-e frică de lupi, nu intra în pădure!».
În schimb, prezent în acelaşi documentar, Ion Iliescu a dat vina pe Stănculescu pentru execuţia Ceauşeştilor, deşi decretul scris în toaleta MApN era semnat de el. Spunea că evenimentele au luat acea turnură în urma insistenţelor generalului Stănculescu, care altfel nu mai garanta fidelitatea armatei faţă de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Ceea ce Stănculescu a negat, spunând că el a îndeplinit doar dispoziţiile decretului şi s-a ocupat de organizarea propriu-zisă a procesului şi a execuţiei soţilor Ceauşescu. El afirma că Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu au fost cei mai vocali şi i-au cerut să-i lichideze pe Elena şi Nicolae Ceauşescu. Procesul, de a cărui organizare s-a ocupat generalul nu era decît o faţadă. Şi nici organizarea acestuia nu a fost lipsită de hibe”, a spus istoricul Marius Oprea, pentru Mediafax.
Potrivit istoricului, pe 22 decembrie 1989, seara, tânărul procuror militar Dan Voinea, pe atunci căpitan, a primit ordin de la procururorul general Gheorghe Diaconescu să se deplaseze, alături de un coleg, Mircea Levanovici, la sediul Comitetului Central, pentru a împiedica distrugerile şi a-i ancheta pe demnitarii comunişti găsiţi acolo.
Au reuşit să intre în sediul CC deja baricadat pe o fereastră, la puţin timp după ce începuse să se tragă şi în faţa lor a fost adus de un muncitor înarmat fostul ministru de interne Postelnicu, care era bătut şi speriat. L-au întrebat cine trage şi acesta le-a spus că nu ştie, deşi i s-a spus că va fi aşezat în dreptul unui geam, spre a cădea victimă celor despre care se socotea că au rămas fideli regimului pe care îl reprezenta. Ca să scape, Postelnicu le-a dat detalii despre cadavrele de la Timişoara, incinerate din ordinul Elenei Ceauşescu la crematoriul „Cenuşa”.
Peste câteva zile, în 24 decembrie, în vreme ce ancheta acest caz, căpitanul magistrat Voinea a primit ordin să se prezinte la Ministerul Apărării Naţionale, unde „am primit ordin de la generalul Stănculescu şi de la Mugurel Florescu, care era consilier juridic la departamentul condus de Stănculescu” să se ocupe de rechizitoriul soţilor Ceauşescu.
„Urma să aibă loc un proces-fulger, pentru a cărui instrumentare nu avea decît o zi: «cei care mi-au spus despre ce-i vorba au fost generalul Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu», declara ulterior Dan Voinea, în faţa Comisiei Senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989.
Întrucît, deşi Nicolae şi Elena Ceauşescu erau reţinuţi deja, dar nu se eliberase niciun mandat în acest sens, pe 24 am dat mandat de arestare lui Ceauşescu, de la Ministerul Apărării Naţionale. Era şi colonelul Popa Gică, preşedintele Tribunalului Militar, au venit avocaţii, am înjghebat un dosar. Popa Gică a spus că este un decret de constituire a Tribunalului Militar Extraordinar, semnat de preşedintele Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu.
Aveam două din stenogramele şedinţelor CpEx, găsite la C.C. Atunci ne-am dus pe infracţiunea de genocid. Cifra de 60.000 de morţi a apărut în presă, s-a dat şi la radio, se vedea ca bună, n-a verificat-o nimeni, noi în rechizitoriu am luat-o din mass-media. În întocmirea rechizitoriului, scris de mine de mînă, m-am consultat cu Popa Gică, preşedintele completului de judecată”, a mai scris istoricul.
Între timp, generalul Stănculescu se ocupa de organizarea plecării către Tîrgovişte, unde la UM 01417 se aflau în stare de arest soţii Ceauşescu.
Audiat de Comisia Senatorială, colonelul Ioan Cristian Mateiciuc, unul dintre piloţii celor două elicoptere care au plecat spre Tîrgovişte în 25 decembrie declara: „era pe la ora 9,30 pe 25, când am primit ordin să venim pe stadionul Ghencea. Am luat echipajul, colonelul Militaru (pilotul celuialt elicopter – n.n.) la fel. Am venit la joasă înălţime. Generalul Stănculescu s-a urcat în elicopter şi în continuare am primit misiunea de la el, am îmbarcat la bord şi 8 paraşutişti. S-au urcat la bord şi persoanele civile şi am pornit spre Tîrgovişte, zburam jos, au mai venit trei elicoptere în întîmpinare şi însoţire. Stănculescu era în aparatul Puma, la colonelul Militaru. Ei au aterizat primii, apoi şi eu. Paraşutiştii au fost împărţiţi pe laturi. Noi, echipajul, n-am intrat înăuntru la procesul soţilor Ceauşescu. Militarii din unitate erau în dispozitiv de apărare. Acolo a durat procesul o oră, seara ne-am întors”.
În dimineaţa aceleiaşi zile de Crăciun, căpitanul de paraşutişti Ionel Boeru de la unitatea militară din Boteni s-a oferit voluntar pentru o misiune, fără să ştie în ce va consta aceasta.
„În 25 decembrie ora 8, cadrele rămase la Boteni au fost adunate, s-a spus cine vrea să participe la o misiune de luptă cu teroriştii. Ne-am înscris, am rămas 8, ne-au îmbarcat pe două elicoptere, am ajuns la stadionul Steaua, am aşteptat. A apărut un tovarăş general, Stănculescu, cu procurorii şi judecătorii militari, ne-am îmbarcat. Am recunoscut mănăstirea Dealu, mi-am dat seama că mergem la Tîrgovişte. Am coborât în cazarmă pe platou, a venit un transportor, a coborât Stănculescu, a venit Kemenici, au discutat, atunci ni s-a făcut semn să coborâm şi noi. Am intrat în comandament. După ora 10, a venit generalul Stănculescu, mi-a spus personal de ce sântem acolo: «sânt prinşi soţii Ceauşescu, va avea loc un proces, noi să asigurăm paza. Şi dacă sentinţa va fi de condamnare la moarte, tot noi trebuie să-i executăm. Mi-a spus dacă cineva încearcă să-i salveze pe cei doi sau cazarma va fi atacată, eu să-i împuşc pe cei doi»”, a mai scris istoricul.
Procurorul Voinea povestea la rândul său cum a decurs deplasarea spre Tîrgovişte: „Am plecat pe stadionul Ghencea cu două TAB-uri, de acolo la Tîrgovişte cu două elicoptere, cu o eşarfă portocalie de 15 metri pentru recunoaştere, ni s-au alăturat alte elicoptere, ne-am tot învîrtit în cerc, au coborît cele două elicoptere: într-unul completul de judecată, în celălalt Stănculescu cu însoţitorii şi paraşutiştii (subofiţeri) de la Boteni. Colonelul Kemenici ne-a întîmpinat în cazarmă, am intrat în clădire, era cu noi şi un medic militar. Stănculescu de la început ne-a spus că avem doar o oră pentru judecată. Popa Gică a luat doi asesori din unitatea respectivă”.
Căpitanul Ion Toma Zamfir, unul dintre aceşti asesori, arăta la Comisia Senatorială că: „Alţi ofiţeri au refuzat să facă parte din completul de judecată, eu am acceptat. Eu eram mai incisiv, corect, nu accept corupţia, căutam să-mi fac datoria. Deliberarea a constat doar în faptul că Gică Popa şi celălalt judecător militar, Nistor, ne-a întrebat dacă sîntem de acord să fie condamnaţi la moarte, noi am spus că da (ne-au arătat un cod penal subliniat cu roşu). Nu i-am cunoscut pe cei veniţi de la Bucureşti, nici ei nu ne cunoşteau pe noi”.
Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați pe 25 decembrie 1989 în garnizoana din Târgoviște, după ce au fost condamnați la moarte de Tribunalul Militar Excepțional.