Când se merge cu colindul. Ce colinde se cântă înainte de Crăciun

Perioada sărbătorilor este una cu adevărat magică, iar acest lucru este în mare parte datorită tradițiilor și obiceiurilor pe care românii încă le respectă.

Înainte de Crăciun, românii trăiesc o perioadă deosebită. Tradițiile și obiceiurile care încă se păstrănează aproape nealterate aduc un plus de magie. Una dintre activitățile preferate ale copiilor, dar și ale adulților, este colindul. Îmbrăcați sau nu în straie populare, românii merg din casă în casă ducând cu sine voia bună.

Când se merge cu colindul. Ce colinde se cântă înainte și după Crăciun

Copiii și adulții merg înainte de Nașterea Domnului cu colindul. Aceștia vestesc Nașterea Mântuitorului din casă în casă, iar gospodarii îi primesc cu mere, covrigi, nuci, portocale și vin fiert. În ziua de astăzi, se oferă și bani oclindătorilor.

În mai toate regiunile țării, se merge cu colindul începând cu 6 decembrie, de Moș Nicolae, până pe 6 ianuarie, de Bobotează. În zona Munteniei, se merge cu colindul în seara de 23 decembrie sau în dimineața de Ajun, pe 24 decembrie.

Potrivit unei surse, oamenii Bisericii delimitează mai clar data de început și de final al perioadei de mers cu colindul. Aceștia vorbesc de 21 noiembrie, de Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, până pe 1 ianuarie.

„Dar Biserica ne arată mult mai clar timpul potrivit în care este bine să cântăm colindele: astfel, găsim în slujba Utreniei din ziua Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) următoarea Catavasie: <<Hristos Se naște, măriți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă!>>, cu nota: din această zi, aceste Catavasii se cântă până la întâia zi a lui ianuarie”, spun oamenii Bisericii.

Înainte de Crăciun se cântă colindele care vestesc Nașterea Domnului: „Florile dalbe”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Trei păstori”, „Am plecat să colindăm”, „Deschide ușa creștine” sau „Sus, la poarta Raiului”.

În Ajunul Crăciunului, copii colindă cu „Bună dimineața la Moș Ajun”, una dintre cele mai îndrăgite melodii.

Bună dimineața la Moș Ajun!

„Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Am venit și noi o dată,

La un an cu sănătate,

Domnul sfânt să ne ajute,

La covrigi și la nuci multe.

Bună dimineața la Moș Ajun!

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Vine ziua cea mai mare

Cea mai mare sărbătoare

Și noi toți venim acum

Să vă urăm de Moș Ajun!

Bună dimineața la Moș Ajun!

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Și la anul să venim

Sănătoși să vă găsim!

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?

Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați?”

În ziua de Crăciun, se merge cu „Steaua”. Dacă la colindătorii din postul Crăciunului se ofereau covrigi, portocale, nuci, mere și vin fiert, acestora li se dau bani.

Această tradiție se respectă din ziua de Crăciun până în cea de Anul Nou. Copiii merg cu „Steaua” din casă în casă și anunță Nașterea Mântuitorului. Copiii își confecționau singuri steaua și o decorau după bunul plac.

De Anul Nou, românii merg cu „Plugușorul” acesta este un coling agrar și vestește Noul An. Potrivit unei surse, în trecut, avea menirea de a feri casele în care intrau colindătorii de duhuri rele. Aceasta este singura colindă care nu se cântă, colindătorii rostind răspicat versurile. De-a lungul timpului, versurile au suferit modificări, oglindind regimurile care s-au perindat la putere în țară.

Sărbătorile de iarnă sunt printre preferatele copiilor. Aceștia se bucură de activitățile în familie, de grup, de întâlnirea cu prietenii, dar și de mâncare și de atmosfera specială din jurul bradului. Cântecele specifice aduc speranță în casele românilor.

Versurile originale ale „Plugușorului”

„Aho, aho, ho-ho,

Mâine anul se-nnoieşte,

Pluguşorul se porneşte,

Şi începe a brăzda,

Pe la case și-a ura.

Iarna-i grea, omătul mare,

Semne bune anul are,

Semne bune de belşug,

Pentru brazda de sub plug.

Doamne, binecuvântează

Casa care o urează

Pluguşor cu patru boi,

Pluguşor mânat de noi.

Sus pe cer că străluceşte

O stea mare ce vesteşte

Că se curmă de-acum

Al nevoilor pe drum.

Asta-i steaua românească

A unirei și-a-nfrățirei,

Stea de viaţă, stea de spor,

Stea de bine viitor.

Fă-o, Doamne, să lucească,

Steaua noastră românească,

Si să stea tot între noi,

Să nu mai avem nevoi.

Toata lumea ne ascultă,

Că avem dreptate multă,

Că destul am suferit,

Fără ca să fi greşit.

De acum ni se cuvine

Ca să mai trăim și bine,

Să se ducă dintre noi

Orice grijă şi nevoi;

Să se ducă hăulind

Si cu dinţii clănţănind;

Să se ducă pe pustie, între noi să nu mai vie;

Anul Nou ne-aduce nouă

Timp mai bun şi viaţă nouă,

N-o să fim tot moldoveni,

N-o să mai fie munteni,

Ci-ntr-o Tară Românească,

Liberă şi voinicească,

Noi și ei tot să trăim,

Și-ntre noi să ne iubim,

Și cât lumea vom trăi,

Şi-n tărie vom spori.

Anul Nou ne-aduce nouă

Timp mai bun şi viaţă nouă;

Anul Nou o să ne fie început de veselie.

Mari pe mici n-or prigoni,

Mici pe mari nu vor râvni.

În frăţie şi dreptate

Au să fie legi lucrate.

Noi cu ei mâna vom da

Şi-ntr-o horă vom juca.

Dumnezeu, care ne-ascultă,

Ne întinde hrană multă,

Şi pământul ce-om avea

Grâu de aur ne va da.”