De ce se claxonează la nunți și înmormântări. Care sunt motivele pentru care alaiul de mașini claxonează insistent

Dacă în codul rutier, folosirea claxonului este obligatorie ori de câte ori este necesar, pentru evitarea unui pericol imediat, șoferii îl folosesc și în alte scopuri. De exemplu, deși e ilegal, nuntașii continuă să claxoneze. Iată ce semnificație are acest obicei.

Când vine vorba despre un cortegiu funerar, obiceiul spune că cei care vin cu mașinile la privechi trebuie să meargă cu farurile aprinse pentru a avea adormitul lumină și să claxoneze de fiecare dată când pleacă dintr-o răspântie.

Se pare că acesta este semnalul pentru ca oamenii să iasă din case și să-și ia adio de la răposat. La nuntă, însă, motivele pentru care nuntașii claxonează sunt mai multe. Iată câteva dintre ele:

De ce se claxonează la nunți

Deși în mod obișnuit claxonul este folosit ca înjurătură sau un mod de a atrage atenția în trafic, la nunți este utilizat ca expresie a bucuriei. Șoferii din alai sărbătoresc uniunea și atrag atenția asupra lor, căci coloana trebuie admirată, nu-i așa?!

Un alt motiv pentru care nuntașii claxonează excesiv este pentru a nu se pierde în drum spre biserică sau restaurant. Nu în cele din urmă, claxoanele se aud pentru a alunga spiritele și gândurile rele.

De fapt, zgomotul este pentru a speria tot ce e negativ, ca mirii să pornească cu bine la drum.

Ce însemna, în trecut, furatul miresei. Era considerat un obicei barbar

La nunțile din România există mai multe tradiții. Multe dintre ele provin din obiceiuri controversate, cum ar fi furatul miresei.

În trecut, rivalii profitau de acest eveniment frumos pentru a își regla conturile. Practic, mireasa era furată de cel cu care mirele avea probleme.

Astfel, mirelui i se cerea o sumă foarte mare ca mireasa să fie din nou liberă. De multe ori, dacă nu era răscumpărată la timp sau negocierea nu decurgea așa cum doreau rivalii, femeia era violată și chinuită.

Pentru a o feri de o tragedie pe mireasă, mirele își ruga cei mai apropiați oameni să-i păzească mireasa. Cei care apărau onoarea femeii erau un fel de cavaleri de onoare.

Obiceiul exista şi la vechii nobili din Anglia şi nu numai, care în ziua nunţii luau mireasa de la nuntă, o necinsteau şi apoi o returnau mirelui.

Dacă mirele nu voia ca nobilul să îşi bată joc de mireasă, plătea sume mari de bani. E ceea ce se numea dreptul la „primera nocte (prima noapte)”.