Rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Cum s-a rugat Iisus după Cina cea de Taină

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Cum și pentru cine s-a rugat Iisus după Cina cea de Taină, momente biblice de referință, rememorate azi, în Joia Mare.

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Cum și pentru cine s-a rugat Iisus după Cina cea de Taină, moment biblic de referință, rememorat azi, în Joia Mare.

Joia Mare din Săptămâna Patimilor aduce la lumină ultimele clipe ale lui Iisus Hristos pe Pământ. Evenimente precum: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea fierbinte din Grădina Ghetsimani și vinderea Sa de către Iuda sunt rememorate astăzi.

Rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetesimani, o grădină frumoasă de măslini unde Iisus obișnuia să se roage în liniște, este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile. Această rugă fierbinte a lui Iisus către Dumnezeu este redată în Ioan, capitolul 17, versetele 1-26.

Grădina Ghetsimani: sursa foto: crestinortodox

”Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.

2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.

3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.

6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.

7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;

8. Pentru că vorbele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.

10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.

11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.

12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.

14. Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urat, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.

16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.

18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.

19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor.

21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem.

23. Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine

24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.

25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, că iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.”

Iisus, condamnat la moarte

În scrierile lui Ioan se arată că după acestă rugăciune a lui Iisus, a plecat cu discipolii în valea Chedronului, unde l-a întâmpinat pe Iuda, care a venit însoțit de trupele de soldați. Gărzile iudeilor l-au legat pe Iisus și l-au înfățișat înaintea marelui preot, Caiafa. După interogări, a fost trimis la împăratul Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei.

Negăsindu-i nicio vină concretă, acesta a dorit să-l elibereze pe Isus (Luca 23:20-21), „că știa că din răutate l-au dat (arhiereii și bătrânii poporului iudeu) în mâna lui”, însă s-a conformat la strigătele mulțimii, care spunea: „Răstignește-L, răstignește-L! Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:24-25).

Drama se amplifică, Pilat îl acuză pe Iisus că s-a autodenumit ”împărat”, îl eliberează pe tâlharul Baraba, iar Iisus este trimis la moarte. Ostașii l-au biciut și I-au împletit o cunună de spini, punîndu-I-o pe cap și îmbrăcându-L cu hlamidă.

L-au pălmuit, L-au scuipat și L-au batjocorit. Pilat l-a predat pe Iisus ca să fie răstignit, după ce căpeteniile poporului au spus că, după legea lor, EL se face vinovat de moarte, iar dacă nu va fi condamnat, înseamnă că însuși Pilat i se împotrivește Cezarului.

sursa foto: revistaortodoxa.ro