Codin Maticiuc, mesaj ce a zguduit zeci de mii de fani: „Mă rog la Dumnezeu să nu mă lovească”
Recent, celebrul Codin Maticiuc, cunoscut ca fiind „craiul din Dorobanți”, a postat cel mai emoționant mesaj de până acum, spre marea surpriză a fanilor. Un detaliu neașteptat i-a lăsat mască pe cei care îl urmăresc.
Autor: Redacție a1.ro Publicat: Luni, 20 Iulie 2020, 14:57 | Actualizat: Luni, 20 Iulie 2020, 15:01Codin Maticiuc nu mai are nevoie de vreo prezentare, fiindcă este o figură extrem de cunoscută în lumea vedetelor din România. „Craiul din Dorobanți”, așa cum mai este știut acesta, a dezvăluit în ultimii ani și faptul că are o latură sensibilă.
CODIN MATICIUC, MESAJ EMOȚIOANNT DESPRE FIICA SA, SMARANDA
Nu de puține ori a mers la Spitalul Fundeni, pe secția de oncologie pediatrică, pentru a împărți cadouri, medicamente și un strop de bucurie copiilor care se luptă cu cancerul. De asemenea, dincolo de ipostaza de „băiat rău” cu care ne-a obișnuit, Codin Maticiuc și-a surprins fanii implicându-se în numeroase proiecte de caritate.
Pe aceeași temăCei care îl cunosc știu că, pe lângă pasiunea pentru actorie, Codin Maticiuc mai are obiceiul de-a posta pe pagina sa de Facebook mesaje ce devin instant virale. De data aceasta, „craiul de Dorobanți” a emoționat zeci de mii de persoane, cu un mesaj în care vorbește despre fiica sa de un an, pe nume Smaranda.
Postarea a adunat mai bine de patruzeci și opt de mii de reacții și mii de comentarii, semn că ipostaza de tată este extrem de apreciată de către fanii săi.
Codin Maticiuc, în ipostaza de tată
Iată mai jos mesajul postat de Codin Maticiuc, pe pagina sa de Facebook:
„Călcâiul meu
Am fost invincibil. Am fost și nu am știut. Adeseori mi-a fost teamă. De adversar, de greutăți, de viață în general. Nu trebuia să-mi fie. Eram invincibil sau chiar dacă pierdeam o luptă nu puteam pierde întregul război. Și dacă prin absurd îl pierdeam și pe acela mă umfla râsul căci eram nemuritor.
Acum însă nimic nu mai e la fel căci pe 04 aprilie anul trecut mi-am descoperit propriul călcâi a lui Ahile. Se numește Smaranda și de câte ori plânge noaptea sau face febră sau îi ies nu știu ce pete pe pielea-i perfectă eu simt ca ma sfârșesc efectiv.
Nu mă așteptam la asta. Fetița nu a venit și cu o forță în plus, o motivație sa muncesc în plus, sa realizez lucruri. Eram destul de motivat și înainte. Nu mi-a dat o forță în plus, doar o slăbiciune. Când nu se simte bine sunt nervos, abătut, îngrijorat. Trec de la o stare la alta ca o femeie pe ciclu, mănânc compulsiv, fumez mai mult și sufăr ca un câine. NU AVEAI CE SĂ-MI FACI ÎNAINTE CA SA MĂ DĂRÂMI AȘA. Efectiv nu aveai ce. Iată-mă însă acum victimă sigură în fața unei răceli cât de mici. Iată-mă cum ma foiesc nervos când pe ea o supără dințisorii, cum îmi sare inima din piept când aud doar că nu e în apele ei.
Vreau in continuare sa cuceresc Troia și mă rog la Dumnezeu să nu mă lovească în călcâi căci altceva nu ma poate opri vreodată. Amin.”