A fost nevoie de o pandemie pentru a redescoperi ceea ce contează cu adevărat. Închiși în case, singuri, privind cu un ochi în trecut și cu celălalt în telefon, cine n-ar fi dat toate delicatesele din lume pe o porție de cartofi prăjiți alături de cei dragi? Numai să fim din nou împreună, cu ale noastre.
Mama și bunica nu făceau mâncare, ci amintiri
Ne-a luat mult să înțelegem, dar ele nu făceau doar mâncare, ci amintiri. La tigaie. Dădeau drumul la aragaz și prăjeau momente. O familie în jurul unei mese. Țineau o casă întreagă cu sufletul la gură, parcă lăsând anumea ușa puțin întredeschisă la bucătărie pentru a anunța, cu aburi plini de savoare, că urmează un moment unic. Și, inevitabil, urma.
Nu erau ele chefi la cuțite, dar știau un lucru. Degeaba ai burta plină, dacă sufletul ți-e gol. Așa că mergeau la sigur și le umpleau pe ambele, cu fripturi numai de ele meșteșugite, ciorbe de nu mai știe nimeni să le facă, plăcinte rupte din alte vremuri și multe zâmbete. Erau mese grozave când E-ul nu se găsea in jumatate dintre ingredientele folosite. Când nu era nevoie de râuri de untdelemn și zeci de grame de sare pentru a da savoare unei mâncări.
Că de aia ne adunam cu toții, așteptând mica minune de duminică la amiaza. Știau ele ce știau când ne avertizau, încă de dimineață, pe un ton grav, că nu trebuie să o ratăm.
Mâncarea bună e cea care unește
De când suntem oameni, mâncarea ne-a unit. Ne-a adus împreună și ne-a liniștit atât foamea, cât și setea de unitate. În jurul unui foc, lângă o sobă, în sufragerie, ne-am putut bucura sufletele în timp ce ne lingeam pe degete, simțind că nu e un gest nepoliticos, ci cel mai mare semn de mulțumire. Urmat, invariabil, de sentimentul că atât timp cât suntem împreună, nimic rău nu se poate întâmpla.
De asta tânjim după grătare, nu pentru că suntem români, ci pentru că vrem să fim împreună, în natură, acolo unde ne este locul. Nu singuri. Nu plini de toate dar lipsiți de sens.
Regula numărul 1 în dragoste: Ți-a dat de mâncare, te iubește cumva
Nu e o glumă, ci studiu. Dar ai noștri au înțeles-o fără prea multă cercetare științifică și au decretat, din bătrâni, că dragostea trece prin stomac. O explicație pentru cinele romantice în oraș, primul pas către al doilea pas.
Și atunci, dacă dragostea e mâncare și mâncarea e dragoste, n-ar fi indicat să le facem pe amândouă cum trebuie? Și, între timp, să ne alegem cu niște amintiri pe care nici timpul nu le poate șterge savoarea?
Revenind la mame și bunici. Au mai spus un secret, dar cine să-l audă cu gura plină? Și tu vei face la fel, la timpul tău. Amintiri la tigaie.
Iar dacă tigaia e zdravănă, cu atât mai bine. Vă recomandăm Setul Regis Stone Copper Maestro.
