Berea Ursus
... pentru ca e regele berii. Pentru ca ne-am permis sa o cumparam si cand eram studenti si ne place si acum. Pentru ca berea romaneasca e foarte buna. Pentru ca la Ursus Breweries lucreaza Monica Mandrutiu, un berar respectat de talie internationala, care stie mai multe despre bere decat sotul ei si prietenii lui la un loc.
Pentru ca noua, romanilor, ne place berea buna si la cate branduri romanesti de bere sunt, avem de unde alege: Timisoreana, Ciucas, Azuga, Ursus, Stejar, Ciuc, Silva, Zimbru, Gambrinus, Bergenbier.
Mamaliga
... pentru ca la capitolul asta, romanii si-au dat adevarata masura a inventivitatii culinare. Exista mai multe feluri de-a prepara mamaliga decat variante ale baladei Miorita.
Dintre ele mentionam: mamaliga de cartofi, o mostenire a imperiului austro-ungar (se face si in nordul Italiei); mamaliga pripita, moale, se serveste cu lingura; chiftele de mamaliga, la Sighet; galuste de mamaliga in Bucovina, umplute cu ciuperci sotate in unt si vin; sau facute de hunedoreni in forme precum o lamaie care se da prin ou si se prajeste in untura; boti in Apuseni, niste galuste de mamaliga fierte in apa; mamaliga pe fructe facuta de parintele Irineu la un schit de pe Cerna cu straturi de mere, pere, gutui si prune, si unt intre paturi de mamaliga.
Sarmalele
... pentru ca n-am auzit vreun roman care sa nu se dea in vant dupa ele. Sunt cu noi la nunti si la parastase, de Craciun si de Sfanta Maria, in farfurii de portelan, dar si in valizele mamelor care-si viziteaza copiii in strainatate.
Sunt de dulce (de porc, miel sau pasare), dar si de post (de orez cu ciuperci, de crupe de porumb), iar frunzele de varza murata nu sunt singurul „ambalaj"; se mai fac si in frunze de vita si de stevie. Se fierb intr-o oala mare, dar si in bostan, iar mirosul lor te face sa simti imediat ca esti acasa si ca e sarbatoare.
Cozonacul
... pentru ca formeaza categoria lui aparte, la mii de pofte distanta de prajituri, torturi si fursecuri. Pentru ca avem cu totii o mama, o mamaie sau o matusa care coace cateva tavi la fiecare Craciun, ca sa fericeasca intreaga familie. Si daca nu, putem apela oricand la brutarul Boromir, care framanta aluatul de cozonac cu grija. Il dospeste la caldura credintei ca sa te poti bucura oricand, alaturi de cei dragi, in jurul mesei de sarbatoare, de amintirea unei arome din copilarie, de zambetul cuiva drag, de spiritul sarbatorilor traditionale romanesti.
Exista in toata lumea variante de cozonac: la polonezi si ucrainieni, babka are o compozitie similara, dar difera ca forma; la italieni, panettone e umplut cu fructe uscate, migdale, ba chiar si cu ciocolata, iar, la francezi, briosa este o paine dulce si pufoasa (cu mult ou si unt), dar fara umplutura. Insa, cozonacul nostru e plin de amintire: a zilelor din postul Craciunului - cand nu stii cum sa rezisti mirosului de vanilie, a diminetilor de sarbatoare - cand micul dejun e neaparat o cana de lapte cald si o felie de cozonac proaspat, a figurii serioase a matusii care face cruce deasupra aluatului ca sa creasca mai cu spor.
Dulceata
... pentru ca a noastra e dulce si sincera, fara zorzoanele din borcanele cu ambalaje straine („rubarba si ghimbir", „fructe de padure si vanilie de Madagascar", „smochine si fulgi de migdale"). A noastra e „de visine", „de zmeura", de „nuci verzi" etc. - simpla, facuta de multe ori in casa, amestecata cu lingura de lemn si ambalata in borcane cu eticheta scrisa de mana.
Papanasii
... pentru ca, de pe un platou cu mousse au chocolat, ecleruri, tiramisu si tarte cu fructe, noi tot papanasi cu branza am alege. Neaparat bine prajiti si acoperiti cu multa smantana si dulceata.
Sunt desertul perfect iarna, la munte, dupa o zi intreaga petrecuta pe partia de schi; dar sunt buni si dimineata, prajiti sau fierti, ca in Moldova. Daca te simti prea neindemanatic ca sa abordezi o reteta de prajitura, sigur n-o sa ai probleme cu cea de papanasi - ai nevoie doar de branza de vaci proaspata, faina, oua si ulei pentru prajit.
Brandurile romanesti
Borsec ... pentru ca incepe cu litera „b". Nu, nu e o gluma. Chiar nu stiai zicala conforma careia cele mai bune ape minerale din Romania incep cu „b"? In plus, Borsec este sora buna cu alt brand drag noua - Brifcor -, bautura racoritoare cu care am copilarit si care s-a relansat acum cativa ani.
Murfatlar ... pentru ca Elena, secretarul nostru de redactie, a fost facuta pionier la crama Murfatlar; in plus, este o mare amatoare de „Lacrima lui Ovidiu" (cel alb, nu cel rosu, tine sa sublinieze). „Sec de Murfatlar" a fost alt nume pomenit cu placere in redactie.
Boromir ... pentru ca daca ar vorbi, cozonacul Boromir ti-ar spune povestea bobului de grau metamorfozat in aluat fin si pufos. Cu Boromir redescoperi una din micile placeri, de mult uitate: cozonacul cu aroma de amintiri.
Covrigi de Buzau ... pentru ca, de cand sunt marca europeana inregistrata, au inceput sa apara turisti curiosi sa guste din acest obiectiv turistic culinar care s-a „stabilit" la Buzau pe la 1800. Initial, reteta a fost adusa de negustorii greci, care deschisesera carciumi in targul Buzaului, covrigii fiind folositi pentru a stimula pofta clientilor pentru bauturile casei.
Pufuleti ... pentru ca, dupa ani de mustrari („Cum poti sa mananci asa ceva?! Asta nu e mancare!"), tot nu putem renunta la ei. Cum se poate face ceva crocant-pufos, care se topeste imediat ce-ti atinge cerul gurii, doar din malai grisat, ulei si sare ramane un mare mister.
Eugenia ... pentru ca a intinerit. Pe vremuri, i se spunea „cel mai ieftin dulce din Romania", avea biscuitii tari si crema de cacao putina. Dar de cand s-a relansat, in 2005, Eugenia este crocanta si plina de crema aromata. O caram cu noi in geanta si ne umplem valizele cu ea cand mergem la prietenii stabiliti in strainatate.
Carnati de Plescoi ... pentru ca au un gust de oaie sarata intr-un mod bizar. Carnea oilor din zona Buzaului are un gust special, putin sarat, si o textura mai suculenta pentru ca dealurile buzoiene au in subsol zacaminte de sare, iar ca urmare a procesului zilnic de evaporare a apei, se depun cristale de sare pe vegetatia de pe pasuni.
8. Merele de Voinesti
... pentru ca sunt un brand sanatos, care s-a dezvoltat parca de la sine. Daca tot vrei sa mananci un mar pe zi, ca sa scapi de doctorii, atunci sa fie unul proaspat, dintr-o zona renumita pentru livezile ei, atat de renumita incat multi oameni cred ca „Voinesti" este o specie de mar.
Aici cresc o varietate de mere, de la cele dulci, de culoare rosie sau galbena (Ionatan, Golden), la cele un pic acrisoare (recomandate diabeticilor), de culoare verzuie (Renet, cretesti). Daca nu-ti plac crude, incearca sa gatesti cu ele: merele coapte, umplute cu nuci si cu dulceata, sunt un desert si gustos, si simplu de facut; supa-crema de legume capata un nu-stiu-ce atunci cand ii adaugi cateva mere, iar sosurile pentru carnuri grase, ca cea de porc, devin mai usoare si mai parfumate gratie catorva felii de Ionatan.
9. Mititeii
... pentru ca sunt mai savurosi decat burgerii americani, pentru ca se mananca si la restaurant, dar mai ales la botul calului - in picioare, cu mult mustar ieftin si paine alba, moale.
Pentru ca, in era cofetariilor elegante, a pizzeriilor aglomerate si a cafenelelor cu fum, prietenii se intalnesc tot „la un mic si o bere". Pentru ca cine zicea ca Isus Hristos a fost roman se gandea probabil la fumul de mititei care se ridica pana la ceruri.
10. Muraturile
... pentru ca ne invigoreaza mancarurile grase, cu putine legume, din timpul iernii. Pentru ca ne infrumuseteaza dulapurile din balcon si rafturile din pivinita, pentru ca ne invidiaza strainii pentru ele. Ne plac castravetii murati, varza, conopida si gogosarii, dar si strugurii si pepenii. Sunt nesanatoase, au prea multa sare, dar cum am putea sa mancam pilaf de gaina fara gogonele?!
Citeste si Good Food!
Foto: www.flickr.com