Este greu de ignorat mesajul transmis de mass-media: copiii din ziua de azi sunt scapati de sub control. Dar sunt ei intr-adevar atat de diferiti fata de cum eram noi insine? Si daca da, noi i-am facut asa?
Cu lectii la scoala si un curriculum in continua schimbare, cu teme si weekenduri in care sunt implicati in activitati extra-scolare, nu le este cumva ingradit dreptul la libertate? Iar tratandu-i autoritar, nu ii oprim din dezvoltarea unei personalitati proprii?
Se vehiculeaza si idee ca fiind supusi atator reguli si disciplina, copiii isi pierd libertatea. Dar psihologii spun ca cei mici au nevoie de reguli pentru ca ii face sa se simta in siguranta. Le place sentimentul de control, dar si faptul ca traiesc intr-o lume a lor in care sunt protejati, o lume consistenta, dar care nu este insa prea complicata.
Daca totul le este permis, se pot simti coplesiti. Si este si periculos. Ei nu se nasc stiind ce vor, ce este bine si ce este rau, iar parintii nu le fac nicio favoare cand ii lasa sa isi faca de cap, fara a-i pedepsi. In primii ani de viata, parintii ar trebui sa fie niste indrumatori care sa ii pregateasca pe cei mici sa intre mai apoi cu incredere in lumea adultilor.
Disciplina ca forma de training
A disciplina nu inseamna a-l priva pe copil de libertate. Ei au nevoie sa poata avea pareri proprii si sa isi exprime individualismul. Acest lucru poate fi incurajat oferindu-le inca de mici ocazia de a face alegeri simple de tipul "Vrei suc de mere sau de morcov?"
Este vorba de o libertate limitata care ii face sa isi cunoasca liberul arbitru, sa il descopere. Mai tarziu, ei vor invata ce inseamna consecintele alegerilor lor - daca nu alegi bine, este un pret care trebuie platit (daca arunca mancarea pe jos, nu va primi desert).
Alegerea este inca a lor, dar consecintele le vor determina comportamentul. De altfel, de aceste lucruri se vor lovi in lumea reala si este important sa stie ca totul se desfasoara urmand notiuni ca reguli, responsabilitate si consecinte.
Cu toate acestea, nu trebuie sa cadem in extrema celor care dau vina pe tot ce merge prost - de la sarcini nedorite in randul adolescentilor, la cresterea criminalitatii in randul copiilor - pe respingerea liberala a autoritatii.
Libertatea de actiune versus libertatea de exprimare
Exista o diferenta intre libertatea de actiunea si cea de expresie. Nicio scoala, regim sau autoritate nu ar trebui sa incurajeze copiii sa accepte ceva sau sa faca ceea ce li se spune fara a se intreba de ce, fara a pune la indoiala anumite lucruri.
Se vehiculeaza tot felul de mituri conform carora, un astfel de tip de educatie ce incurajeaza copiii sa gandeasca si sa fie mai sceptici, nu face altceva decat sa duce la anarhie si indisciplina in clasa. Dar nu este cazul. De altfel, sunt mai multe dovezi care arata ca nu este chiar un lucru sanatos pentru o societate, ca indivizii sa nu puna la indoiala autoritatile. Copiii ar trebui sa fie incurajati sa aiba o gandire critica si sa aiba pareri proprii.
Dar astfel de idei nemultumesc multe persoane care nu si-ar dori ca tinerii sa gandeasca si sa critice anumite conventii morale si religioase. Cu toate acestea, in ziua de azi, mai mult ca oricand este necesar sa formam o generatie de copii care sa poata fi capabili sa ia decizii fara a se raporta la multe traditii care vedem si singuri ca nu functioneaza.
Acest lucru nu inseamna sa ii incurajam sa respinga toate normele sau valorile promovate intr-o societate, ci doar sa aiba libertatea de a distinge intre cele bune si cele depasite , de a face poate alegeri mai bune decat am facut noi.
Bucataria in stil rustic frantuzesc... Intra in moda virtuala din "Bimboland"!...
