Când și de ce nu sunt indicate exercițiile fizice în sarcină

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Mișcarea moderată în sarcină îmbunătățește circulația, reduce durerile de spate, scade riscul de diabet gestațional și preeclampsie și ajută la o recuperare mai ușoară după naștere. Totuși, nu toate sarcinile sunt la fel. În anumite condiții, exercițiile pot deveni riscante și chiar contraindicate, motiv pentru care este bine să cunoști situațiile în care medicii recomandă prudență sau interzic complet efortul fizic.

Organizațiile internaționale, precum Colegiul American de Obstetricieni și Ginecologi (ACOG), Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Societatea Canadiană pentru Fiziologie a Exercițiului (CSEP), subliniază că exercițiile sunt sigure și recomandate pentru majoritatea femeilor însărcinate, dar numai în absența complicațiilor. Acest lucru înseamnă că, deși mesajul general este încurajator, fiecare gravidă trebuie evaluată individual, pentru că există situații în care mișcarea poate agrava problemele existente sau poate declanșa complicații severe.

Motivul pentru care există aceste recomandări nu are legătură cu descurajarea sportului, ci cu realitatea medicală: în sarcinile complicate, fluxul de sânge către placentă poate fi fragil, tensiunea arterială poate fi instabilă, uterul poate fi predispus la contracții premature sau fătul poate avea deja un ritm de creștere încetinit. În aceste contexte, chiar și un efort considerat “ușor” poate fi riscant.

Contraindicații absolute: situațiile în care sportul este interzis în sarcină

Există o listă de condiții medicale în care exercițiile fizice de tip sportiv trebuie complet evitate. Printre acestea se numără:

• ruperea membranelor, deoarece mișcarea poate declanșa travaliul și crește riscul de infecție;
• travaliul prematur, deoarece exercițiile pot intensifica contracțiile și pot accelera nașterea;
• sângerarea vaginală persistentă și neexplicată, din cauza faptului că efortul poate agrava hemoragia;
• placenta praevia după 28 de săptămâni, condiție în care riscul de sângerare este foarte mare;
• preeclampsia și hipertensiunea severă, pentru că efortul fizic poate destabiliza tensiunea arterială;
• incompetența cervicală sau cerclajul, situații în care uterul poate intra mai ușor în contracții;
• restricția de creștere intrauterină , deoarece activitatea intensă poate reduce și mai mult aportul de oxigen către făt;
• sarcina multiplă, pentru că uterul este deja suprasolicitat;
• diabet zaharat tip 1 necontrolat, situație în care mișcarea poate provoca hipoglicemii severe;
• boli cardiace, respiratorii sau endocrine grave, probleme pentru care corpul nu poate face față cerințelor suplimentare ale exercițiului.

În aceste cazuri, singura formă de “mișcare” recomandată este activitatea cotidiană de bază (mers prin casă, mers la serviciu), fără antrenamente dedicate.

Contraindicații relative: când decizia depinde de medic

Există și situații în care exercițiile nu sunt complet interzise, dar necesită prudență și monitorizare. Printre acestea se numără:

• pierderi repetate de sarcină în trecut;
• hipertensiune gestațională;
• istoric de naștere prematură;
• boli cardiace sau respiratorii moderate;
• anemie simptomatică;
• tulburări de alimentație sau malnutriție;
• sarcină gemelară după 28 de săptămâni.

În aceste cazuri, medicul poate recomanda forme de mișcare blânde, precum plimbări scurte, exerciții în apă, stretching sau yoga prenatală, dar întotdeauna adaptate și cu supraveghere.

CITEȘTE ȘI: Jumătate dintre părinți cred aceste mituri despre sarcină. Te numeri printre ei?

De ce sunt riscante aceste situații

Explicațiile medicale sunt simple și bine documentate:

• în placenta praevia sau în cazul sângerărilor, efortul crește presiunea și favorizează hemoragia;
• în travaliul prematur, exercițiile pot accentua contracțiile;
• în preeclampsie, tensiunea arterială poate crește periculos;
• în diabetul necontrolat, variațiile glicemice devin imprevizibile;
• în bolile cardiace, efortul poate depăși capacitatea inimii de a pompa sângele necesar.

Semne de alarmă care impun oprirea imediată a exercițiilor

Chiar și atunci când sarcina decurge normal, există simptome care obligă la oprirea imediată a activității fizice și la consult medical:

• sângerare vaginală;
• durere abdominală intensă;
• contracții dureroase și regulate;
• pierdere de lichid amniotic;
• dificultăți de respirație apărute brusc;
• amețeli sau dureri de cap severe;
• durere toracică sau palpitații;
• slăbiciune musculară care afectează echilibrul;
• durere sau umflături la picioare, semn al riscului de tromboză.

Aceste semne indică faptul că exercițiile pot fi periculoase și că este nevoie de o evaluare imediată.

Tipuri de activități de evitat în sarcină

Chiar și pentru gravidele sănătoase, există tipuri de activități care nu sunt recomandate în sarcină:

• scufundările, deoarece pot provoca embolii gazoase periculoase pentru făt;
• sporturile de contact, deoarece riscul de lovituri și traumatisme este mare;
• sporturile cu risc de cădere precum schi, patinaj, călărie, ciclism montan;
• exercițiile intense în căldură excesivă pot duce la supraîncălzire și deshidratare;
• exercițiile prelungite întinsă pe spate după săptămâna 20, deoarece această poziție poate comprima vasele mari de sânge și reduce oxigenarea fătului.

Ce spun ghidurile internaționale

Colegiul American de Obstetricieni și Ginecologi recomandă exerciții regulate pentru gravidele sănătoase, dar listează clar semnele care impun oprirea imediată.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă cel puțin 150 de minute de activitate moderată pe săptămână, dar numai în absența contraindicațiilor.

Societatea Canadiană pentru Fiziologie a Exercițiului oferă liste detaliate de contraindicații absolute și relative, încurajând personalizarea activității fizice.

Mesajul comun este clar: mișcarea este benefică, dar nu “cu orice preț”.

Dacă te afli într-o categorie de risc, asta nu înseamnă că trebuie să stai complet imobilă. Uneori, plimbările scurte, exercițiile de respirație sau mișcările ușoare în apă sunt permise și chiar utile. Totuși, cheia este adaptarea și ascultarea corpului. Fiecare simptom nou sau neobișnuit trebuie discutat cu medicul, iar planul de mișcare trebuie ajustat în funcție de recomandările acestuia.

CITEȘTE ȘI: Când încep și când se termină grețurile matinale?​