Tradiții și obiceiuri de Bobotează, 6 ianuarie. Ce supersiții există din bătrâni înainte de Sfântul Ioan

De Bobotează se sfințesc toate apele, iar una dintre cele mai populare tradiții este aruncarea unei cruci într-un lac sau o altă apă stătătoare de către un preot. Tineri curajoși pornesc înot pentru a găsi crucea. Cel care reușește se spune că va avea noroc tot anul.

Boboteaza este una dintre cele 12 cele mai importante sărbători creștinești de peste an. La împlinirea vârstei de 30 ani, Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul în apa Iordanului. În această zi, Mântuitorul a ieșit pentru prima dată în lume. Această sătbătoare datează încă din secolul 3.

Tradiții și obiceiuri de Bobotează

Din bătrâni se păstrează anumite tradiții și obiceiuri pentru a aduce prosperitate în casele creștinilor. Cu ocazia acestei sărbători, femeile nu trebuie să spele, de regulă ele participă la slujba de la bicerică, iar apa sfințită primită are puteri uimitoare și se păstrează în case tot anul pentru că aceasta nu se strică.

Legenda spune că în satele din nordul țării mai multe femei se strângeau în curtea uneia dintre ele și aduceau băutură și alimente. Așa numita petrecere se numește Iordanitul femeilor, iar acestea dansau și cântau toată noaptea, după ce se ospătau.

Dimineața, când plecau spre casă, ele luau orice bărbat întâlnit în cale și îl amențiau că îl aruncă în cel mai apropiat râu. În această perioadă din an, nevestele tinere erau integrate în rândul femeilor măritate din sat.

Acestora li se făcea “botezul”, fiind stropite cu apă din fântână. Tinerele necăsătorite își puneau sub pernă o crenguță de busuioc și se spune că astfel își puteau visa ursitul. De asemenea, fetele care cădeau pe gheață în ziua de Bobotează aveau să se mărite în cursul acelui an.

Botezul Domnului și Sfântul Ioan

Boboteaza și Sfântul Ioan, care se sărbătorește pe 7 ianuarie, este aproape una și aceeași sărbătoare. În ajun de Bobotează, preotul sfințește casele crestinilor cu apă sființită. În ziua de Bobotează, credincioșii țin post negru până ce ajung să bea din apa sființită la biserică, după Sfânta Liturghie.