Hepatitele, de la A la E

Hepatitele – mai ales formele B si C – sunt o problema importanta de sanatate la nivel mondial. Ele pot produce forme prelungite si grave de boala care altereaza structura si functionarea ficatului, afectand sanatatea intregului organism. Acest lucru se intampla in ciuda progreselor inregistrate in domeniul tratamentului, implementarii unor investigatii sofisticate, practicarii pe scara din ce in ce mai larga a imunizarii, fenomenul costand miliarde de dolari, dar mai ales numeroase vieti.

Publicat: Marti, 24 Mai 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 04:31

Urmărește A1 pe Discover

Hepatitele lovesc indiferent de varsta (de la nou-nascuti la adulti) sau de mediu (in tarile bogate sau sarace). In mod paradoxal, pentru niste afectiuni atat de grave, uneori nu prezinta deloc simptome sau prezinta unele usoare, nesemnificative, ceea ce permite ca boala sa se dezvolte nestingherita multi ani la rand, facand posibila distrugerea silentioasa a ficatului, pana in stadii avansate.

Chiar mai periculos este faptul ca, in tot acest timp, persoana infectata - care uneori nici nu este constienta ca sufera de o maladie - poate transmite boala: prin sangele infectat, prin contact sexual sau de la mama la copil la nastere. De aici importanta controalelor medicale periodice si a analizelor de rutina care pot semnala existenta unei probleme, ce va fi apoi diagnosticata prin teste specifice. De aceea, luna mai este in intreaga lume dedicata constientizarii populatiei asupra acestei periculoase maladii, 17 mai fiind Ziua Mondiala a Hepatitei.

In lume, exista 350 de milioane de persoane cu infectie cronica cu virusul hepatitei B, inregistrandu-se 620.000 de morti anual legate de aceasta, precum si 170 de milioane de persoane infectate cronic cu virusul C. In Romania, exista aproximativ doua milioane de persoane infectate, statisticile situandu-ne pe primele locuri in Uniunea Europeana, atat din punctul de vedere al ratei imbolnavirilor, cat si al mortalitatii inregistrate. De aceea, cunoasterea modului de raspandire a acestor afectiuni, a factorilor de risc si mai ales a metodelor de prevenire sunt esentiale.

Cea mai raspandita

Cea mai raspandita forma de boala este hepatita cu virusul A. Acesta este un virus ARN, rezistent in mediu (poate rezista mult timp la temperatura camerei si chiar la temperaturi mai ridicate, fiind distrus prin fierbere si clorinare). Virusul se multiplica in ficat si este prezent in scaun (mai ales in scaunele diareice). Se transmite, asadar, pe cale fecal-orala, la fel ca alte infectii digestive, fiind in esenta o boala a mainilor murdare, din aceasta cauza este mult mai frecventa la copii pana la 14 ani.

Articolul continuă după reclamă

In tara noastra, cele mai numeroase cazuri se intalnesc toamna si cele mai putine primavara si vara, boala evoluand frecvent sub forma de epidemii. Spre deosebire de hepatitele B sau C, cea cu virusul A nu se cronicizeaza si se vindeca in majoritatea cazurilor fara nici un fel de complicatii. Dupa vindecare, se instaleaza o imunitate solida, care impiedica o noua imbolnavire. S-a constatat ca 75%-80% dintre adulti prezinta anticorpii specifici, ceea ce atesta o infectie in trecut, uneori fara ca acestia sa fi prezentat simptome de boala. Imunitatea functioneaza insa doar impotriva virusului A.

Boala are o perioada de incubatie de 3-5 saptamani, bolnavul fiind contagios din a doua jumatate a incubatiei (cand deci nu prezinta nici un fel de manifestari) si inca 7-10 zile dupa aparitia icterului. Boala debuteaza cu semne generale nespecifice (febra moderata, dureri musculare, astenie, ameteli, uneori chiar simptome respiratorii asemanatoare gripei) si digestive (scaderea poftei de mancare, greata, varsaturi, dureri abdominale, balonare) care dureaza 3-7 zile. Ulterior, apare icterul, care coloreaza pielea si mucoasele galben (in nuante mai mult sau mai putin intense), in timp ce urina devine mai inchisa la culoare si scaunele se decoloreaza. Icterul se mentine, de regula, doua saptamani, dupa care incepe sa paleasca. Diagnosticul se pune pe baza datelor epidemiologice (care probeaza expunerea la virus), a examenului fizic si analizelor de laborator.

Acestea constau in determinarea bilirubinei (care este crescuta), transaminazelor ASAT si ALAT (care sunt de asemenea crescute), fosfatazei alcaline, LDH, albuminei etc. De asemenea, se poate determina titrul anticorpilor specifici. Daca expunerea este confirmata, in urmatoarele doua saptamani de la aceasta se poate administra IgG, care impiedica instalarea bolii. Odata aparuta boala nu exista insa medicamente specifice. Bolnavul este izolat, la spital sau acasa, si se adopta masuri igieno-dietetice simple, de crutare a organismului: odihna, regim alimentar sanatos, hidratare suficienta. Cea mai eficace metoda preventiva este vaccinarea, care se face cu doua doze, administrate la 6 luni intre ele. Vaccinul va fi administrat dupa ce copilul a implinit un an. In principiu, persoanele de orice varsta pot fi vaccinate.