Creat de arhitectul francez Raoul de Mesnier du Ponsard, realizat din fier, Elevatorul Santa Justa se ascunde, timid, intre stradutele cartierului, nu iese in evidenta de departe si, totusi, este unul dintre cele mai vizitate locuri din Lisabona. La coada nu se sta foarte mult, in general merge repede, iar cele doua lifturi care fac legatura intre aglomeratia de jos si peisajul incredibil de la 32 de metri isi fac treaba foarte bine, desi sunt destul de imbatranite si functioneaza pe principii clasice.
De sus, totul pare altfel. In dreapta, Raul Tejo, cu toate nuantele lui, cu ambarcatiuni confuze care par a se afla intr-o continua competitie. In fata, Castelul São Jorge si stradutele cu piatra cubica, pline sau nu de turisti, cu copii galagiosi pe trotuare si cu ferestre deschise larg. In stanga, un amestec nebun de imagini: Piata Rossio - numita oficial Praça Dom Pedro IV -, Teatrul National Dona Maria II, aflat in partea de nord a acesteia si putin din Piata Restauradores, un loc important pentru locuitori si vizitatori.
Coborarea se poate face tot cu liftul sau pe jos. Ultima varianta e mai buna, pentru ca asa se ajunge la ruinele Bisericii do Carmo (Igreja do Carmo), fondata in secolul al XIV-lea de D. Nuno Álvarez Pereira. Biserica, inainte de a fi distrusa aproape in totalitate de cutremurul din 1755, ajunsese sa fie cea mai mare din Lisabona. Acum, partea care a avut noroc sa ramana cu acoperis gazduieste Muzeul Arheologic al orasului.
Celebrul elevator a scapat ca prin minune de incendiul devastator din 25 august 1988, care aproape a distrus cladiri valoroase ale cartierului Chiado. Atunci, un magazin de pe Rua do Carmo a luat foc si flacarile s-au extins pana pe Rua Garrett, o alta strada incarcata de povesti a Lisabonei. Pompierilor le-a fost greu sa intervina, pentru ca zona este pietonala, dar, din fericire, focul nu a apucat sa afecteze constructia care se pastreaza si astazi in cele mai bune conditii.
E cer mult acolo, sus, pe terasa Elevatorului Santa Justa, unde steagul Portugaliei, asezat cu grija spre rau, se misca in ritmul vantului atlantic. De la 32 de metri inaltime, orasul seamana a liniste, seamana a viitor. Lisabona mi-e tot mai draga.
Citeste si Jurnalul National!
Foto: viaje.com.br
Biserica Sf. Atanasie, intre traditie si mitologie... Orasul pe roti din Valea Cerbului...