A doua zi dimineata (3.04) golful arata foarte pitoresc. Am mutat barca aproape de insula Pinel, o bijuterie de valoare pe harta Saint-Martin-ului.
Am vizitat insula la primele ore ale diminetii. Pinel este mica dar cocheta. Are doua delusoare acoperite cu iarba si flori, doua plaje in interiorul golfului si una cu iesire la ocean. Plajele din laguna au nisip fin auriu.
Apa este azurie si in unele locuri are doar jumatate de metru. Pe plaje s-au construit cateva restaurante ascunse discret printre cocotieri, fara sa deranjeze ochiul sau mediul. Dupa excursie ne-am retras la barca sa ne hidratam. Intre timp ancorajul s-a umplut "ochi" de ambarcatiuni.
Langa noi a tras un catamaran asa de aproape ca putem da mana cu vecinii. E o familie numeroasa care, dupa dotari, e hotarata sa petreaca Pastele cum se cuvine. De cum au ancorat au scos berile si au pregatit gratarul. Ca la noi la iarba verde. Sunt foarte prietenosi, ne-au invitat la o bere sau la de-ale gurii.
Am refuzat dar ne-am aratat incantati de muzica soca si calypso care se-auzea pana departe. Seara am servit o friptura de pui cu fasole verde si ceva vinut. Dupa ce s-au mai potolit vecinii, am aprins o candela sa simtim si noi ca e noaptea de Inviere.
Duminica (4.04) a fost o zi superba. De dimineata Marius s-a dus pe insula sa faca fotografii; eu am pregatit masa de Pasti. Am facut un platou cu pate frantuzesc ce aducea cu drobul nostru. Am taiat ceva branza feta si un gogosar ratacit ramas din Trinidad.
Cu o seara inainte fiersesem singurele oua pe care le-am avut in frigider. In lipsa de vopsea de oua am scris cu carioca rosie pe un ou: verde si cu carioca verde am scris rosu pe celalalt. Am mai scos si o visinata de la finul din Constanta si gata masa!
Toti din jur erau veseli. Pe plaja doar copiii nu beau bere. Cel mai mult m-au amuzat cativa care stateau in apa in cerc avand in maini pahare de sampanie; in mijloc pe o tava plutitoare era frapiera cu sticla de sampanie.
Seara le-am aratat vecinilor ca stim si noi sa ne distram. Dupa ce am mancat o friptura de pui, am baut un whisky si am ascultat muzica romaneasca, adevaraciuni, cum zicem noi; am dansat in cockpit.
A doua zi de Pasti (5.04), ne-am dres cu o ciorba de burta din conserva pastrata cu sfintenie pentru zile negre. Ziua a decurs cam la fel. Marti dimineata (6.04) am ridicat ancora, ne-am luat ramas bun de la vecini si am plecat. Am revenit in Golful Marigot si am ancorat.
Aveam multe de rezolvat. Am mers intai la firma Mendol. I-am gasit la munca. Fostul patron, Nuno, s-a pensionat intre timp. Au ramas fetele lui, Carla si Sandra, si sotul Carlei, Mark. Marius a fost primit cu multa bucurie.
Fiecare isi aducea aminte de cate ceva, toti voiau sa povesteasca. Marius a explicat ce are de reparat. Au stabilit ca in saptamana urmatoare sa vina la atelier si sa lucreze impreuna cu Mark, care este specialist in sudura si in inoxuri.
Vineri (9.04) am fost invitati de Carla si Mark la o petrecere pe plaja. A fost foarte placut. Am mancat un gratar foarte bun, am baut bere si am stat la povesti la un foc de tabara amenajat intr-un glob metalic, creatie a lui Mark.
Pe parcursul saptamanii care a urmat (12-18.04) Marius a reusit sa repare piese de la rollfoc, sa faca suportul de la pilotul de vant, sa repare capetele de la cele doua tangoane. O alta saptamana (19-25.04) a durat verificarea motorului si schimburile de filtre si de ulei.
In zilele in care nu a lucrat la atelier am vizitat insula. Am fost la Fortul Louis, situat pe un deal ce margineste golful Marigot. Am fost cu autobuzul in Philipsburg in partea olandeza. Este la fel de aglomerat ca si Marigot, dar ceva mai "dutch".
Intervalul 26-30.04 l-am rezervat aprovizionarii. Am imprumutat o masina de la Mark si, inarmati cu liste, am pornit la cumparaturi. Intai am facut un studiu de piata. Apa si bautura erau mai ieftine la chinezi. Apa era importata din Trinidad, deci foarte buna.
Din pacate, pe insula Saint Martin sursele de apa dulce sunt foarte reduse. Toata apa provine din desalinizare. Am cumparat branza, conserve, unt, gemuri, faina, orez. Conservele si bautura trebuie sa ne ajunga pana ce vom trece de Capul Horn. Produse ca pateuri si conserve de carne nu se gasesc peste tot. Din pacate, vom sta prost la capitolul legume si fructe. Insula este turistica, nu se cultiva nimic. Toate fructele si legumele se aduc din America. Pe langa pretul exorbitant mai au si calitatea de a nu avea nici un gust.
Ne vom lipsi de asa bunatati. Am cumparat ceapa, cartofi si doua pungi cu mere de Michigan. Nu-s ca cele de Voinesti. Am cumparat si un tortulet. Pe 15 mai e ziua lui Marius; implineste 55 de ani. Vom petrece ziua lui navigand. Am facut o ultima incursiune la Marina Royale pentru a face iesirea. Am trecut si pe la Mark si Carla sa ne luam ramas bun. Ca niste prieteni adevarati, nu au vrut sa ne ia nici un ban pentru reparatiile facute. Le-am smuls promisiunea ca vor veni sa ne viziteze in Romania.
Luni, 3 mai, pornim din nou la drum. Vom parcurge 2.400 de mile pana in Arhipelagul insulelor Azore. Traversada va dura in jur de 20 de zile. Speram sa avem vanturi prielnice. Expeditia continua.
sursa: Jurnalul National
foto:
Saint Martin, micul Paris din Caraibe - partea 1... Antalya - pamantul tuturor triburilor...
