Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleTrăiesc pe stradă pentru că sărăcia le desenează destinul cu piedici şi necazuri. Pentru un om obişnuit, acestea sunt de netrecut. N-au nimic, dar sunt fericiţi.
E povestea unei familii, care a pierdut tot, dar nu şi copiii. Pentru ei încearcă din nimic să construiască o viaţă normală. Şi nu i-ar da în plasament cu niciun preţ. Iar specialiştii americani le dau dreptate. După ani întregi de studii în România au ajuns la concluzia că puştii care trăiesc în centrele sociale de la noi au mai multe probleme decât cei care transformă canalul într-o casă!
POVESTEA FĂRĂ DE POVESTE
Într-o noapte geroasă de noiembrie, două fetiţe îşi spun poveşti. Sunt surori şi între ele şi cerul liber nu e decât o plapumă. Şi folia cu care tatăl lor a improvizat un adăpost. Dar asta nu le împiedică să viseze. De o lună, familia Cloşcă doarme în stradă. Mama, tata şi cei trei copii. Au locuit într-o casă părăsită din apropiere de Guvern, chiar în centrul Capitalei, dar au fost daţi afară. Şi, pentru că nu au unde să meargă, dorm în parcarea de lângă. Printre maşini şi pericolele iminente.
PRINTRE PROBLEME, ŞCOALA RĂMÂNE SINGURUL ZÂMBET
Andreea şi Ana merg la şcoală. Le place acolo şi n-ar lipsi nici măcar o zi. În fiecare dimineaţă, mama le pregăteşte de plecare. Le trezeşte, le îmbracă, le piaptănă. Exact aşa cum se întâmplă cu copiii obişnuiţi. Doar că, în cazul lor, totul se petrece în stradă.
Nicoleta şi Adrian, părinţii, nu stau cu mâna întinsă. Vor să muncească şi să plătească o chirie. Vor să-i crească pe cei trei copii, aşa cum ei nu au fost crescuţi. Cu demnitate şi respect. Au cunoscut strada şi viaţa din canale şi e un viitor pe care nu-l doresc pentru cei mici. Aşa că cel mai important pentru ei e să rămână împreună. O familie
Oraşul de sub noi | Există viaţă şi după bezna din canal... Oraşul de sub noi | Poveştile unor oameni pentru care iarna este cel mai mare duşman...
