Elena Negruzzi este prima femeie avocat din România, dar și din Estul Europei. A făcut parte dintr-o familie de rang înalt, tatăl său fiind omul politic Leon C. Negruzzi, iar fratele său, generalul Mihai Negruzzi, familia acesteia jucând un rol extrem de important în viața politică românească.
Din nefericire, tatăl lor a murit foarte devreme, motiv pentru care, Elena și fratele său au fost lăsați în grija unchiului lor, Iacob Negruzzi, membru fondator al Societății,, Junimea’’ și intelectual de prim rang.
Elena Negruzzi a studiat școala primară la Externatul de fete și a absolvit Facultatea de Drept din Iași. Motivația ei pentru a urma calea dreptății a fost datorată suferinței ei vizavi de discrimanarea din acele vremuri, cât și de latura ei feminista care dorea să facă dreptate și în rândul femeilor.
A vrut să intre la Baroul din Iași:
La 1 an de la finalizarea studiilor, Elena Negruzzi a cerut să fie admisă în Baroul din Iași, oraș în care bunicul ei, Costache Negruzzi, fusese primar. Din păcate, cererea i-a fost respinsă, fiind femeie și neavând drept de vot. Ea nu s-a lăsat înfrântă după primul refuz, motiv pentru care a mai avut zeci de cereri refuzate. S-a luptat cu avocații, a inițiat procese care au durat aproape 6 ani, iar într-un final a câștigat! Astfel, Elena Negruzzi a devenit prima femeie avocat din România!
Ce scriau ziarele vremii despre ambițioasa Elena Negruzzi:
În 1914, ziarul Universul scrie despre toată perseverența doamnei Elena Negruzzi de a face demersurile necesare pentru a ajunge ,,advocat’’. „Se ştie că doamna Ella Negruzzi, licenţiată în drept, a cerut consiliului de disciplină al baroului de Iaşi înscrierea dumisale în acel barou. Consiliul, în unanimitate, admiţând această cerere (e influenţa lui Iacob Negruzzi aici – n.n.), mai mulţi avocaţi au făcut apel, care a fost admis de Curtea din Iaşi, pe motiv că femeile n-au dreptul de a exercita profesiunea de advocat. Contra acestei deciziuni, doamna.Negruzzi a făcut recurs, care s-a judecat ieri de secţia I a Curţii de casaţie. Dna.Negruzzi s-a prezentat în persoană, asistată de domnii advocaţi M. Ferechide şi N.Polizu. Advocaţii care au contestat dnei Negruzzi dreptul de a fi advocat, au fost reprezentaţi prin dl. advocat C. Xeni. La dezbateri asistă foarte multă lume. (…) Pentru susţinerea recursului a luat mai întâi cuvântul d.Ferechide. Dsa spune că nu poate pricepe ce raţiune juridică a făcut Curtea din Iaşi ca să ordoneze ştergerea dnei Negruzzi din tabloul advocaţilor din Iaşi, întrucât nici prin legea specială a advocaţilor şi nici prin Constituţie nu se prevede că o femeie n-are dreptul de a fi advocat, când posedă titlurile cerute de lege. Răpind unei femei dreptul de a exercita o profesiune liberă, spune d. Ferechide, ar însemna a-i crea o incapacitate neprevăzută nicăieri în lege.În articolul 1 din legea advocaţilor se spune numai că profesiunea de advocat nu poate fi profesată decât de români, dar nu prevede că femeile românce n-au acest drept. Unde legiuitorul a vrut să îngrădească capacitatea unei femei, a făcut-o în mod expres. (…). D. Polizu spune că acordarea dreptului unei femei de a exercita profesiunea liberă de advocat nu constituie nici un pericol social. Probă că în statele unde femeile au dreptul de a fi advocat, ele se achită de obligaţiunile ce şi le-au luat faţă de clienţii lor. Arată că acordându-se femeilor dreptul de a fi advocat se face un pas înainte şi la noi în ţară pentru emanciparea femeii. (…) . Combaterea recursului – D.Xeni arată că atât textul formal al legii, cât şi tradiţia baroului nu permit femeii să facă azi parte din barou. (…). Nu contestă cultura şi inteligenţa femeilor, dar crede că intrarea în barou ar micşora prerogativele tradiţionale ale baroului, pe care generaţia de azi e datoare să le transmită celei de azi mărite, iar nu micşorate (…)”. Şi toate acestea erau abia începutul acelei lupte, care avea să-i aducă, după război, în sfârşit, intrarea în barou. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui – Galaţi şi, din 1919, în Baroul Bucureşti.
A avut încredere în forțele proprii și și-a exercitat cariera cu mare implicare. Având un suflet bun și valori morale puternice, a fost o apărătoare a oamenilor săraci și bătuți de soartă.
A înființat ,,Asociația femeilor emanciapte''
În perioada interbelică a militat pentru drepturile femeii, punând bazele Asociației ,, Emanciparea femeii” alături de două mari intelectuale. Asociația avea ca scop emanciparea civilă și politică a femeii prin prisma dezvoltării a acesteia în toate domeniile. S-a preocupat de femeile de la sate, ajutându-le să cunoască cât mai multe îndeletniciri care să le ajute la organizarea gospodăriei și a familiei cât mai bine.
După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizaţia “Grupul avocaţilor democraţi”, înfiinţată în 1935. De asemenea, a înfiinţat organizaţia “Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri şi conferinţe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acţiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale şi culturale.
A fost membră de seamă a Partidului Național Tărănesc:
A desfăşurat o activitate susţinută şi în publicistica vremii. Mai mult, după ce Constituţia din 1923 conferea femeilor din România dreptul de vot şi de a fi alese, Ella Negruzzi s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc şi, în 1929, a fost aleasă consilier local în Bucureşti, alături de alte feministe precum Alexandrina Cantacuzino şi Calypso Botez. Ella Negruzzi a militat toată viaţa pentru emanciparea femeii, pentru promovarea culturii, împotriva războiului. Jurist de seamă şi luptătoare pentru emanciparea femeii în România, Ella Negruzzi s-a stins din viaţă la Bucureşti, pe 19 decembrie 1948.
Școala unde elevii învață 12-14 ore pe zi și NU au voie cu telefoane mobile. Profesorii nu concep să își ia concediu... Fetița le-a murit la 8 zile de la naștere, după ce ,,VIRUSUL SĂRUTULUI‘’ i-a mâncat plămânii și creierul. Părinții devas...
