Teheranul şi Washingtonul se îndreaptă către o dezescaladare, Irakul rămâne în ochiul ciclonului provocat de ultimele raiduri şi represalii

Urmărește A1 pe Discover

Irakul, intrat în 1980 într-un sângeros război împotriva Iranului şi niciodată ieşit cu adevărat din violenţe de atunci, ”va rămâne o zonă de conflict” prin procură, apreciază Randa Slim de la Middle East Institute.

”Cum nu este garantată nicio dezescaladare veritabilă, riscăm să vedem în continuare represalii de ambele părţi în Irak”, unde Iranul, la fel ca Statele Unite, este prezent de mult, declară pentru AFP Erica Gaston de la New American Foundation.

De ani de zile, al doilea producător de petrol din OPEP încearcă să iasă din strânsoarea celor doi patroni - Iranul vecin care îşi extinde neîncetat influenţa şi Statele Unite care l-au invadat în 2003 şi l-au ocupat apoi timp de opt ani.

PROIRANIENII, CONSOLIDAŢI

În ultimele zile, raportul de forţe pare că s-a schimbat. Asasinându-i la Bagdad pe generalul iranian Qassem Soleimani, emisarul Teheranului în Irak, şi pe Abu Mahdi al-Muhandis, şeful forţelor proiraniene din ţară, Washingtonul şi-a pierdut ultimii susţinători publici locali.

Bagdadul ”nu poate să condamne în mod public Iranul, pentru că acest lucru îl poate costa scump în rândul opiniei publice naţionale, spre deosebire de criticarea Statelor Unite”, explică AFP Ramzy Mardini, un specialist din Irak.

În sânul statului irakian, proiranienii nu au încetat să câştige putere - în Parlament, în Guvern şi în interiorul forţelor de securitate.

Iar departe de arena publică, în apropierea bazelor în care se află militari americani, în deşertul occidental sau în munţii din Kurdistan, facţiunile antrenate şi finanţate de Teheran sunt cele care mânuiesc ameninţarea.

Ele dau asigurări acum că au format un front unit împotriva Statelor Unite şi aliaţilor regionali ai acestora, în contextul în care ele sunt cele care, potrivit Washingtonului, trag de luni de zile zeci de rachete asupra miliarilor şi diplomaţilor americani.

Iranul, spun ele, a răzbunat moartea lui Soleimani, iar acum este rândul lor să răzbune moartea lui al-Muhandis.

În acest context, un derapaj este posibil, relevă Gaston, deoarece ”Hashd numără mulţi miliţieni furioşi, hotărâţi să se răzbune pe Statele Unite”.

În faţa lor, ”actorii minori ai sistemului care încearcă să ţină uşa deschisă Washingtonului”, precum preşedintele irakian, kurdul Barham Saleh, preşedintele Paramentului, sunnitul Mohamed al-Halbousi sau manifestanţii revoltaţi de la 1 octombrie faţă de acapararea Iranului nu găsesc ecou.

Miercuri, înainte de zori, Iranul a tras 22 de rachete asupra forţelor americane staţonate în baze irakiene. ”Noaptea au avut loc represaliile, iar ziua consolidarea politică şi dominaţia facţiunilor proiraniene”, rezumă pentru AFP Toby Dodge, un profesor la London School of Economics.

PARALELĂ CU LIBANUL

După asasinarea lui Soleimani la Bagdad, Parlamentul a îndemnat Guvernul să expulzeze toate trupele străine.

Însă miercuri, când Iranul a ripostat, reacţiile oficiale au fost tardive şi mai mult decât măsurate.

Înaintea asasinării lui Soleimani, mii de irakinei proiranieni au luat cu asalt, sub nasul forţelor de securitate irakiene, sediul Ambasadei Statelor Unite la Bagdad.

În prezent, premierul demisionar Adel Abdel Mahdi, considerat de mulţi ”terminat” din punct de vedere politic, îşi poate permite să denunţe un ”asasinat politic” comis din ordinul lui Donald Trump în persoană şi să dezmintă cu vehemenţă declaraţiile Pentagonului, punându-l într-o situaţie stânjenitoare după ce a trimis - din greşeală potrivit Washingtonului - o scrisoare prin care anunţa retragerea trupelor.

Pe termen mai mult sau mai puţin lung - prin cele 22 de rachete trase exact la ora la care maşina lui Soleimani a fost pulverizată de o dronă americană şi prin hărţuirea bazelor în care se află americani prin intermediul agenţilor săi în Irak - Iranul va căuta ”să accelereze plecarea trupelor americane”, apreciază Dodge.

Aceleaşi trupe care invadau Irakul în urmă cu 17 ani şi care au instaurat un sistem politic după modelul Libanului.

În prezent, în Irak revine adesea paralela cu Libanul, o ţară devastată timp de 15 ani de război civil începând din 1975 şi care este zguduită în continuare de războaie prin procură cu Isralul, relevă Slim.

”Libanul este teatrul în care Siria şi Israelul «comunică»”, declară ea pentru AFP.

”Irakul ar putea să devină teatrul Iranului şi Statelor Unite”, rezumă ea.

Iar aici nu există o forţă care să se interpună, precum Misiunea ONU desfăşurată de-a lungul frontierei dintre Liban şi Israel, notează Slim.

Sursa : news.ro