- Marele Premiu de Formula 1™ al Braziliei e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 1 - 3 noiembrie 2024!
- Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
Ziua de 11 octombrie sărbătorește cea mai mare nevoie a oamenilor actuali, și anume libertatea de a conduce un mijloc de transport. Astfel, datorită acestei zi din istorie, de 106 ani suntem independenți și puteam să ne deplasam oricând, oriunde și cu orice!
În baza ordinului MAI nr. 176/2012, data de 11 octombrie a fost declarată ca şi Ziua permisului de conducere românesc. Alegerea acestei datei se leagă de intrarea în vigoare la 11 octombrie 1913 a „Regulamentului pentru circulaţiunea autovehicolelor”, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 156, care prevedea o serie de condiţii referitoare la modalităţile în care se putea conduce un autovehicol.
Prima încercare de reglementare juridică referitoare exclusiv la domeniul circulaţiei pe drumurile publice a avut loc, în România, în anul 1859, când, în Bucureşti, se elaborează cu titlu experimental primul regulament intitulat „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti”.
Actul normativ prevedea, în principal, obligaţii în sarcina birjarilor care nu aveau voie să circule decât la pas, trebuiau să nu stropească pietonii şi să circule cu multă atenţie prin locurile strâmte. Acest act experimental rămâne în vigoare timp de nouă ani, adică până în 1868, când Consiliul Comunal al Capitalei a votat la 9 aprilie un „Regulament pentru trăsurile de piaţă şi Bucureşti” care prevedea printre altele:
„Nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret; trăsurile să fie curate şi de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula; conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu haine cuviincioase; conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii; birjarii prinşi pe capră beţi, se vor aresta; toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse”.
De asemenea, „nu va putea ţine hăţurile în mână prin Capitală decât acela care va avea asupra sa un act semnat de notabilii suburbiei şi de starostele respectiv, cum că are probitatea cerută şi este capabil a conduce cu ştiinţa trebuincioasă, pentru siguranţa publică şi vor fi îmbrăcaţi curat cu uniformă, şapcă cu doua trese, surduc lung, până din jos de genunchi două rânduri de nasturi galbeni”.
Și „să nu suie pe capră acela care nu a împlinit 21 de ani” ,…. „să meargă numai pe partea dreapta a străzilor şi să nu transporte bagaje după ora 9 seara .”
Preocupări pentru buna organizare a deplasării vehiculelor a avut nu numai administraţia Bucureştiului ci şi a unor oraşe de provincie. Astfel, în anul 1886, în luna februarie apare un Regulament asupra birjelor şi circularea lor în oraşul Focşani, precum şi un „regulament asupra circulaţiei pe strade şi trotuare”.
În anul 1906, în Monitorul Oficial nr. 211 din 19 decembrie, este publicat „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice”. Un an mai târziu, în 1907, dispoziţiile „Regulamentului poliţiei rulajului şi circulaţiei publice” a fost completat cu primele dispoziţii referitoare la obligativitatea ca toate persoanele care doresc să conducă autovehicule să posede „brevetul” de şofer, care putea fi obţinut în urma susţinerii unui examen.
Examinarea celor care doreau să obţină permis se efectua de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care a luat această măsură ca urmare a creşterii îngrijorătoare a numărului de autovehicule care la începutul anului 1908, ajunsese la „impresionanta” cifră de 138 (o sută treizeci şi opt) de automobile.
Primele examene pentru obţinerea permisului de conducere au fost organizate în decembrie 1907, dar primele cursuri de pregătire a celor care doreau permis de conducere au fost deschise abia în ianuarie 1911. Examenul a constat într-o probă de viteză pe şosea şi o probă de frânare instantanee în momentul în care examinatorul arunca în fata automobilului aflat in plina viteză, un sac umplut cu paie.
La data de 11 octombrie 1913 a intrat în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial nr.156, „Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor” care prevedea o serie de condiţii referitoare la condiţiile în care se putea conduce un autovehicul. Astfel, conform art. 17 din acest Regulament nimeni nu va putea conduce un automobil dacă nu va avea vârsta de 18 ani, dacă nu se va bucura de bună purtare şi dacă nu va poseda un permis de conducere (…).
De asemenea, se stabileşte comisia în faţa căreia examenele vor avea loc ori de câte ori nevoia va cere şi care era compusă din prefectul poliţiei sau înlocuitorul său, un inginer funcţionar, de preferinţă mecanic şi un membru al clubului automobilist roman.
Tot cu titlu de noutate trebuie amintit că în Regulamentul la care facem referire au fost prevăzute primele norme referitoare la forma permisului de conducere, care va fi întocmit conform modelului No.4 (permisul este lipit pe pânză subţire colorată în culorile naţională: roşu şi galben, ambele culori în dimensiuni egale şi verticale pe coperta din faţă şi albastru toată coperta din dos) şi va purta un număr de ordine care se va nota într-un registru alfabetic ce se va ţine la prefectură.
Regulamentul avea să fie modificat în 1921, când deja erau prevăzute limitări de viteză în oraşe şi comune. Examenul pentru permisul de conducere consta acum într-o probă practică şi una orală din care trebuia să rezulte că solicitantul posedă suficiente cunoştinţe de conducere şi cunoaşte perfect legea, regulamentul şi ordonanţele referitoare la circulaţia automobilelor sau teorie elementară de mecanică.
În 1929, România aderă la Convenţia Internaţională pentru circulaţia automobilelor. Legea 213 privind circulaţia pe drumurile publice prevedea că conducerea fără permis eliberat de autorităţile competente, precum şi încredinţarea unui autovehicul spre a fi condus de către o persoană fără permis erau considerate infracţiuni.
Legea a fost modificată constant de-a lungul timpului, fiind introduse mai multe fapte care sunt considerate infracţiune. În 1995 a fost modificată forma fizică a permisului de circulaţie, acesta trecând la un card din plastic, şi au fost introduse mai noi categorii şi subcategorii. Ultima modificare a avut loc la începutul anului 2009, când permisul de conducere a primit forma actuală, considerată „europeană”.
