Live acumObservator 16
Prime Time 20:30Chefi la cutite

25 decembrie 1914: Primul Război Mondial s-a oprit pentru o zi, iar fotbalul a primit cea mai frumoasă lecție de fair-play

Miracolul de Crăciun există! În urmă cu 105 ani, mai exact în prima zi de Crăciun, armata englezească și cea rusească a făcut pace pentru o zi. Soldații au lăsat armele, au improvisat două porți și-au dat o lecție istorică de fair-play.

Crăciun 1914, în timpul Primului Război Mondial

Crăciunul din 1914 a adus pace în tranşeele din Primul Război Mondial. Fotbalul a unit două armate rivale, iar pe câmpul de luptă s-a pornit un meci ce avea să scrie istorie. Cu toate că este cunoscut ca „Marele Război” acest eveniment sângeros a dat lumii un exemplu etern de fair-play.

Cu gândul ma Moș Crăciun și la familiile care îi așteptau acasă, trupele implicate în luptele de pe Frontul de Vest au decis ca armele să tacă pentru a putea auzi colindele, cele proprii şi cele ale inamicului.

Pe 25 decembrie 1914 armata englezească și cea rusească s-au întâlnit între tranșee și au ciocnit un pahar de băutură, au mâncat bine și au încins un joc amical de fotbal.

25 decembrie 1914: Primul Război Mondial s-a oprit pentru o zi, iar fotbalul a primit cea mai frumoasă lecție de fair-play

„Brusc, au început să apară lumini de-a lungul parapetului german care era la 50-60 de metri de noi, erau brazi împodobiţi cu lumânări aprinse, care au ars constant în aerul îngheţat, fără vânt… Pentru început, germanii au cântat un colind de-al lor şi apoi noi am cântat unul de-al nostru, până când noi am început să cântăm «O Come, All You Faithful» şi germanii s-au alăturat imediat cântând acelaşi imn în versiunea sa latină, «Adeste Fideles». Şi m-am gândit, ei bine, acesta este într-adevăr un lucru extraordinar: două naţiuni, în mijlocul unui război, cântând acelaşi colind” – Britanicul Graham Williams, sergent în Brigada a V-a Londoneză de Puşcaşi în „The Times”, august 1947

Și-au urat „Crăciun fericit!”, și și-au aprins țigările unii altora

„Am strigat la duşmanii noştri într-o engleză aproximativă, fusesem la Londra vrei două luni în 1910, că nu vrem să tragem şi că am vrea să facem un armistiţiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea şi vom putea vorbi unii cu alţii. La început a fost un moment de tăcere, apoi am mai strigat încă o dată, i-am invitat încă o dată şi britanicii au strigat în germană «Nu trageţi!”. Apoi, un bărbat a ieşit din tranşee, am făcut şi eu acelaşi lucru şi ne-am dat mâna… e adevărat, cu prudenţă… Imediat au început să iasă soldaţi şi de la noi, şi de la ei

25 decembrie 1914: Primul Război Mondial s-a oprit pentru o zi, iar fotbalul a primit cea mai frumoasă lecție de fair-play

Am dat mâna, ne-am urat Crăciun Fericit şi am început să avem conversaţii de parcă ne ştiam de ani de zile… Ce privelişte… Grupuri de germani şi britanici întinse pe toată linia frontului. Din întuneric auzeam râsete şi vedeam lumini. Un neamţ i-a aprins ţigara unui scoţian şi invers, au schimbat apoi brichetele şi alte suveniruri” , a spus capelanul militar scoţian John Ferguson din Culloden

Un meci de fotbal fără arbitru

Fostul caporal englez Ernie Williams, din Divizia 55 Infanterie, a povestit în 1983, pentru CNN, că „Mingea a apărut de undeva, nu ştiu de unde, dar din tabăra germanilor. S-au făcut repede niste porţi, un băiat cu nişte mânuşi noi, nouţe tocmai primite de acasă, a devenit goalkeeper şi a început match-ul. Cred că au fost vreo două sute de oameni care s-au băgat la joc”.

25 decembrie 1914: Primul Război Mondial s-a oprit pentru o zi, iar fotbalul a primit cea mai frumoasă lecție de fair-play

„Eu nu mă gândeam decât că trebuie să ajung la minge. Aveam 19 ani pe atunci şi eram destul de bun la soccer. Nu a existat ură între noi. N-am avut arbitru, nu s-a ţinut scorul, nimic. A fost un simplu meleu, nu semăna cu fotbalul pe care îl vedem acum la televizor. Bocancii pe care îi aveam erau un pericol, acei bocanci mari şi grei, iar mingile de atunci erau din piele, aşa că a nemţilor s-a udat repede şi s-a făcut bolovan, atunci a fost aruncată una din tranşeele noastre şi match-ul a continuat”

Și-au înmormânat morții de Crăciun cu clujbă comună

„Părintele nostru a aranjat rugăciunile şi psalmii, iar un interpret le-a scris în limba germană. Au fost citite mai întâi în engleză de părintele nostru, iar apoi în germană de un băiat de trupă de-al nostru. A fost un moment extraordinar, îşi aminteşte locotenentul Arthur Pelham Burn, Divizia a V-a Infanterie.

Citește și: Moș Crăciun a învățat să scrie de la o franțuzoaică. Stai un pic. Cum?

Recomandari