Urmărește A1 pe DiscoverUn tablou care l-a costat cândva 560 de dolari pe artistul american Julian Alden Weir avea să-l ajute, în cele din urmă, să obțină ceva mult mai de durată, respectiv o fermă de 62 de hectare în Connecticut.
În iulie 1882, Weir a dat tabloul și încă 10 dolari în schimbul proprietății din Branchville, potrivit Times of India.
Aceasta a fost o tranzacție care avea să-i influențeze decisiv următoarele decenii din viața artistică.
Artistul a transformat ferma în principala sa reședință pentru următorii 36 de ani. A construit acolo un atelier și a folosit câmpurile, pădurile și peisajul stâncos drept surse de inspirație pentru lucrările sale.
A dat un tablou și 10 dolari pentru o fermă uriașă
La un secol după ce Weir a dat un tablou și 10 dolari pentru ferma uriașă, proprietatea a devenit parte din Weir Farm National Historical Park. Titlul a conservat casa, atelierul și peisajul în care Weir și alți artiști au lucrat.
Serviciul Parcurilor Naționale din SUA descrie locul drept singurul parc național istoric dedicat conservării casei, atelierului și terenurilor unui artist american de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ferma originală, de 62 de hectare, a fost între timp redusă ca suprafață. Parcul actual se întinde pe 27.5 hectare. Legătura dintre peisaj și operele de artă create aici rămâne însă elementul central al parcului.
Achiziția neobișnuită a început atunci când colecționarul de artă Erwin Davis și-a dorit un tablou pe care Weir îl cumpărase în Europa.
La acea vreme, Weir locuia în New York, unde picta portrete și naturi statice, preda la Art Students League și cumpăra opere de artă pentru el și pentru alți colecționari, potrivit Britannica.
Davis i-a oferit o fermă din Branchville în schimbul tabloului și pentru încă 10 dolari. Weir a călătorit pentru a vedea proprietatea înainte de a lua o decizie. Într-o scrisoare din iunie 1882 adresată logodnicei sale, Anna Dwight Baker, el scria că voia să vadă dacă terenul putea servi drept refugiu pentru proiectele sale artistice.
Pe 19 iulie 1882, tranzacția a fost încheiată. Weir a primit ferma din Branchville în schimbul tabloului și a 10 dolari.
Ceea ce părea inițial să fie doar un refugiu avea să devină în scurt timp mult mai important pentru artist. După ce s-a căsătorit cu Baker în anul următor, Weir s-a întors în Statele Unite din luna de miere petrecută în Europa și a făcut din Branchville principala sa reședință pentru următoarele trei decenii și jumătate.
Cine a fost Julian Alden Weir
Potrivit National Park Service, Julian Alden Weir s-a născut pe 30 august 1852, în West Point, New York, într-o familie cu istoric în lumea artei.
Tatăl său, Robert Walter Weir, era pictor și profesor de desen la Academia Militară a SUA. Fratele său mai mare, John Ferguson Weir, a devenit la rândul său un artist important și, ulterior, primul director al Yale School of Fine Arts.
Julian s-a înscris la National Academy of Design din New York la vârsta de 17 ani, înainte de a pleca în Europa. Între 1873 și 1877, a studiat în principal la Ecole des Beaux-Arts din Paris, unde a fost și elevul pictorului Jean-Leon Gerome.
După ce a revenit la New York, Weir s-a consacrat ca pictor și profesor. La început, s-a concentrat asupra portretelor și naturilor statice, însă stilul său s-a schimbat după ce s-a stabilit la Branchville. Peisajul din Connecticut a devenit treptat un element central al creației sale.
În scurt timp, locul a devenit un punct de întâlnire pentru alți artiști. Childe Hassam, John Twachtman, Albert Pinkham Ryder și alți pictori îl vizitau și petreceau aici timp cu picturi, pescuit, vânătoare și discuții despre artă.
La sfârșitul anilor 1890, Weir, Hassam, Twachtman și alți 7 artiști au format grupul cunoscut sub numele de Ten American Painters. Grupul își dorea o alternativă la sistemul consacrat de expoziții și a ajuns să fie asociat cu dezvoltarea impresionismului american.
Ce s-a întâmplat cu proprietatea lui Weir
Weir a murit în 1919, însă istoria artistică a proprietății nu s-a încheiat odată cu el. Fiica sa, Dorothy Weir Young, a devenit la rândul ei artistă. Ea și soțul său, sculptorul Mahonri Young, au continuat ulterior tradiția artistică la fermă.
Pictorii din New England Sperry și Doris Andrews au urmat la rândul lor și au extins legătura proprietății cu artiștii care au lucrat acolo de-a lungul mai multor generații.
Această continuitate e unul dintre motivele pentru care proprietatea a devenit importantă dincolo de operele lui Weir.
National Park Service susține că peisajul a fost esențial pentru viziunea artistică a lui Weir și pentru dezvoltarea unui stil național de pictură. Astăzi, colecția permanentă a parcului cuprinde peste 300 de opere, inclusiv picturi semnate de Weir și Sperry Andrews, precum și sculpturi realizate de Mahonri Young.
Transformarea fermei private din Connecticut într-un parc național istoric a avut loc mult timp după moartea lui Weir.
Proprietatea a fost inclusă în sistemul național de parcuri pentru a conserva un loc important în dezvoltarea impresionismului american și pentru a proteja peisajul care a inspirat generații de artiști. Astăzi, Weir Farm National Historical Park include casa istorică, atelierul și terenurile din jur.
