Urmărește A1 pe DiscoverIncredibila poveste a scriitorului care a refuzat cea mai înaltă distincție a intrat în istorie, uimind și astăzi personalitățile de pretutindeni.
Pe 22 octombrie 1964, filosoful francez Jean-Paul Sartre, jurnalist și un important exponent al curentului existențialist, a ales să refuze premiul Nobel pentru literatură.
Distincția i-a fost oferită pentru spiritul de libertate și pentru promovarea ideii de adevăr, elemente ce au avut o semnificativă influență asupra secolului XX.
În mod ciudat însă, Academia Suedeză a primit o scrisoare incredibilă din partea scriitorului, iar refuzul filosofului de a primi acest premiu nu numai că a stârnit numeroase controverse, ci a rămas în istorie ca un eveniment important.
„Domnule Secretar,
După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.
Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (...) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (...) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.
Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port,
J.-P. Sartre”
