Fabricarea covoarelor persane a devenit de-a lungul timpului o artă în sine, tehnica de ţesere a primelor obiecte de acest fel datând de mai bine de 3.500 de ani. Utilizate mai întâi pentru izolarea corturilor nomade pe timpul iernii, acestea s-au transformat ulterior în obiecte de artă
Arta fabricării covoarelor a existat în Iran din cele mai vechi timpuri, fiind descoperite mărturii istorice care atestă acest fapt. Cel mai vechi covor din lume este cel care, în opinia oamenilor de știință, datează din jurul anului 500 î.Hr. şi poartă denumirea de COVORUL DIN VALEA PAZKIRIK.
Obiectul excepţional a fost descoperit în anul 1949, în timpul unei excavări realizate în mijlocul ghețarilor din Valea Pazirik, în Munții Altai, din Siberia.Testele efectuate de specialişti au demonstrat faptul că acest covor fusese țesut în secolul V î. Hr. Dimensiunile obiectului cu valoare istorică sunt de 2,83 metri lățime și 2 metri lungime și numără 36 noduri simetrice pe cm².
Tehnica utilizată la acest covor indică un anumit grad de experiență în mânuirea acestei arte. Majoritatea experților cred că covorul “Pazirik” este rezultatul unei lungi evoluții a meșteșugului de carpetărie de cel puțin un mileniu. Conform acestei teorii, apariția tehnicii de țesere a covoarelor datează de cel puțin 3.500 ani.
Design-ul obiectului este alcătuit dintr-un câmp central de culoare roșu închis și are două margini largi, una reprezentând o căprioară și cealaltă un cal persan. Cei care doresc să-şi încânte privirile cu cel mai vechi covor din lume îl pot admira în cadrul Muzeului din Sankt Petesburg, Rusia.
Cel mai mare covor din lume a fost produs tot de perşi şi a intrat oficial în Cartea Recordurilor în 2012
Covorul cu o dimensiune de 133 de metri lungime şi aproape 48 de metri lăţime, ţesut manual, se află în Moscheea Sheikh Zayed din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, iar în urmă cu doi ani a intrat în ”Cartea Recordurilor”.
El a fost creat de artistul iranian Ali Khaliqi împreună cu alţi 1.200 de de artişti. Covorul este decorat cu modele tradiţionale persane şi este pictat în culori naturale. Materialele folosite au fost lână, în proporţie de 72%, iar restul bumbac. Ţeserea acestui covor impresionant a durat 18 luni de muncă asiduă în două schimburi.
Covoarele persane în Europa – un lux utilizat la zile mari
Covoarele din Orient nu au ajuns în Europa mai devreme de secolul al XIII-lea. Europenii care erau interesaţi de marfa persă şi cumpărau covoare le tratau ca obiecte de lux, fiind de prea mare valoare pentru a fi puse pe podea, așa cum era practica folosirii lor în Orient. Se ştie că acestea erau puse pe mese și drept cuvertură pe tronurile regale.
Cei mai mulţi dintre noi ştim că un covor persan este fabricat din materiale precum lână, mătase şi bumbac, însă obiectele tradiţionale de acest fel aveau o reţetă secretă, păstrată și transmisă din generație în generație. Chiar dacă sună straniu, meșterii populari utilizau insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație.
Covorul persan reprezintă în zilele noastre un mijloc de exprimare artistică, mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive.
Iranul este cel mai mare producător şi exportator de covoare ţesute manual din lume.
